1. [DEX '09] LITANIE, litanii, s. f. 1. Rugăciune dialogată (vorbită sau cântată alternativ de preot și de credincioși), constând în scurte invocații. 2. Fig. Expunere, înșirare lungă, monotonă, plictisitoare. – Din sl. litanija.
2. [MDA2] litanie sf [At: LET. III, 220/22 / P: ~ni-e / V: (înv) let~ / Pl: ~ii / E: ngr λιτανεία, lat litania, slv литанꙗ] (Mpl) 1 (Bis) Rugăciune liturgică în care invocațiile preotului sunt urmate de o scurtă formulă rostită de credincioși Si: acatist. 2 Imnuri religioase intonate alternativ în timpul rugăciunii liturgice, de către preot și credincioși Si: ectenie. 3 (Fig) Poezie asemănătoare cu o litanie (1). 4 (Pan) Imn de laudă. 5 (Pan) Poezie lirică (1). 6 (Fig; dep) Înșiruire de cuvinte lungă, monotonă și plictisitoare.
3. [DEX '98] LITANIE, litanii, s. f. 1. Rugăciune lungă (rostită alternativ de preot și de credincioși). 2. Fig. Expunere, înșirare lungă, monotonă, plictisitoare. – Din sl. litanija.
4. [DLRLC] LITANIE, litanii, s. f. 1. (În biserica catolică) Rugăciune de lungă durată, de obicei rostită alternativ de către preot și credincioși. (Poetic) Aud cîntînd țărîna adînci litanii line. LESNEA, A. 41. 2. Fig. Înșiruire lungă de vorbe, monotonă, plictisitoare. Vechile litanii mincinoase care negau orice posibilitate de cunoaștere obiectivă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 8/1. Moșul sau baba mai rămîn puțin cu mîna întinsă și-și mai cîntă litania. PAS, Z. I 51.
5. [Șăineanu, ed. VI] litanie f. 1. rugăciuni publice către Dumnezeu și către toți sfinții, invocându-i unul după altul; 2. fig. enumerațiune lungă și plictisitoare [Gr. mod.].
6. [Scriban] litánie f. (vsl. litaniĭa, ngr. litania, vgr. litaneía, de unde și lat. litania, fr. litanie). Șir de maĭ multe rugăcĭunĭ scurte adresate luĭ Dumnezeŭ. Fig. (după fr.). Enumerațiune lungă și plicticoasă: o litanie de reclamațiunĭ.
7. [DOOM 3] litanie (desp. -ni-e) s. f., art. litania (desp. -ni-a), g.-d. art. litaniei; pl. litanii, art. litaniile (desp. -ni-i-)
8. [DOOM 2] litanie (-ni-e) s. f., art. litania (-ni-a), g.-d. art. litaniei; pl. litanii, art. litaniile (-ni-i-)
9. [IVO-III] litanie, -niei gen. a.
10. [DER] litanie (litanii), s. f. – Totalitatea rugăciunilor. – Mr. litănie. Ngr. λιτανεία, în parte prin intermediul sl. litanija (Tiktin). Sec. XVII.
11. [DTM] litanie, rugăciune realizată din punct de vedere muzical pe un cantus planus* monoton și psalmodiat*. L. au fost introduse în slujbele oficiale pentru alungarea calamităților, apoi au devenit parte integrantă a unor servicii speciale ca de ex. Litania pentru toți sfinții. (Biz.) Echiv. cu ectenie (ἐϰτενής).
12. [D.Religios] litanie, litanii s. f. 1. Rugăciune lungă și repetată, în care se imploră ajutorul lui Dumnezeu în diferite împrejurări. 2. Procesiune religioasă ocazională, ca, de exemplu, la sfeștaniile pentru ploaie, la vreme de secetă sau la alte calamități. 3. Fig. Expunere lungă și monotonă.
13. [DGS] litanie s.f. (relig.) 1 chirielă. Litania se rostește alternativ de preot și de credincioși. 2 (înv.) v. Procesiune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL