1. [DEX '09] LIPSCAN, lipscani, s. m. (Înv.) Negustor care vindea pe piețele românești mărfuri aduse de la Lipsca. – Lipsca (n. pr. = Leipzig) + suf. -an.
2. [MDA2] lipscan sm [At: DEX / Pl: ~i / E: Lipsca + -an] (Înv) Negustor care vindea în piețele românești mărfuri aduse de la Leipzig.
3. [DEX '98] LIPSCAN, lipscani, s. m. Negustor care vindea pe piețele românești mărfuri aduse de la Lipsca. – Lipsca (n. pr. = Leipzig) + suf. -an.
4. [DLRLC] LIPSCAN, lipscani, s. m. (Învechit) Negustor de articole de manufactură. Samsarii se întreabă să afle de-a murit Vrun negustor de bursă, ori vrun lipscan falit. MACEDONSKI, O. I 45. Un crîșmar... îmbogățindu-se, cine mai știe cum, ajunge bancher, lipscan, neguțător național. GHEREA, ST. CR. I 334. Am să-l dau calfă la un lipscan... să învețe neguțitoria. NEGRUZZI, S. I 207.
5. [Șăineanu, ed. VI] lipscan m. 1. cel ce vinde mărfuri de Lipsca; 2. comerciant ce vinde articole de manufactură.
6. [Scriban] lipscán m. (d. Lipsca, de unde se aduceaŭ odată pînzeturile). Negustor de pînzeturĭ, bogasier.
7. [MDA2] lipițcan sm vz lipscan
8. [DOOM 3] lipscan (înv.) s. m., pl. lipscani
9. [DOOM 2] lipscan (înv.) s. m., pl. lipscani
10. [DER] lipscan (lipscani), s. m. – Vînzător de mărfuri cu amănuntul. De la Lipsca (< sl. Lipskŭ) „Leipzig” (Cihac, II, 173; Tiktin). Este numele străzii din București, în care se concentra acest negoț mai înainte. – Der. lipscănie, s. f. (comerț cu mărfuri, mercerie); lipscănesc, adj. (negustoresc); lipscănoaică, s. f. (plantă, Coreopsis tictoria); lipiscat, s. n. (stofă de Lipsca), din tc. Lepiska „Lipsca”, cf. tc. lepisca „mătase verde” (Tiktin).
11. [DGS] lipscan s.m. (com.; în trecut) <înv.> lipțcar. Lipscanii aduceau mărfuri din Lipsca și le vindeau în piețele românești.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL