1. [DEX '09] LEOARBĂ, leoarbe, s. f. (Reg.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). – Formație onomatopeică.
2. [MDA2] leoarbă sf [At: CREANGĂ, A. 127 / V: lior~ / Pl: ~be / E: fo] 1 (Dep) Lupă. 2 Persoană care vorbește mult și fără rost Si: flecar, palavragiu.
3. [DLRLC] LEOARBĂ s. f. (În expr.) Tacă-ți leoarba = taci din gură. (Atestat în forma lioarbă) Mai tacă-vă lioarba! răcni Vătașa. DUNĂREANU, CH. 46. Tacă-ți lioarba, dac-ai venit aici. CREANGĂ, A. 155. – Scris și: lioarbă.
4. [MDA2] leorbă sf vz liorbă
5. [MDA2] liorbă1 sf vz leoarbă
6. [MDA2] liuarbă sf vz leoarbă
7. [Șăineanu, ed. VI] lioarbă f. fam. bot, gură: tacă-ți lioarba CR. [Abstras din liorbăi].
8. [Scriban] leoápa și leópa, leoárba și leórba (eoa, eo o silabă) f. (imit. ca și leorbă). Mold. Fam. Tacă-țĭ leoapa, tacă-țĭ gura (fleoanca).
9. [DOOM 3] leoarbă (reg.) (desp. leoar-) s. f., g.-d. art. leoarbei; pl. leoarbe
10. [DOOM 2] leoarbă (reg.) (leoar-) s. f., g.-d. art. leoarbei; pl. leoarbe
11. [Argou] tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează!
12. [DGS] leoarbă s.f. (pop. și fam.; peior.) v. Gură (ca organ al vorbirii).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL