1. [DEX '09] LINIȘOR, -OARĂ, linișori, -oare, adj. (Pop.) Diminutiv al lui lin3. – Lin3 + suf. -ișor.
2. [MDA2] linișor, ~oară [At: (a. 1760) GCR II, 72/5 / V: (îvp) len~ / Pl: ~i, ~oare / E: lin4 + -ișor] (Pop; șhp) 1-10 a Linicel (1-10). 11-18 av (Cam) lin4 (29-32).
3. [DLRLC] LINIȘOR, -OARĂ, linișori, -oare, adj. (Popular) Lin, domol, liniștit, calm, potolit... Săbărelu-i linișor. TEODORESCU, P. P. 305. ◊ (Adverbial) Trei pași la stînga linișor Și alți trei pași la dreapta lor. COȘBUC, P. I 57.
4. [DOOM 3] linișor (pop.) adj. m., pl. linișori; f. linișoară, pl. linișoare
5. [DOOM 2] linișor (pop.) adj. m., pl. linișori; f. linișoară, pl. linișoare
6. [DGS] linișor adv. (modal; în opoz. cu „repede”; în legătură cu vb. de mișcare; pop.) v. Agale. Alene. Binișor. Domol. încet. încetinel. încetișor. Lent. Lin2. Liniștit. Ușor2. Ușurel.
7. [DLRLV] LINIȘOR adj. și adv. 1. Adj. (Mold.; despre sunete) Lipsit de intensitate, încet. Glas ... linișor. DOSOFTEI, VS. 2. Adv. (Mold., Trans. SV) Cu blîndețe, calm. A: Grăindu-i lui cu milă, linișor. MP, 1691, 17r. Linisor vorovind între dînsii. VSV 1691, 132r:, cf. DOSOFTEI, VS: VSV 1691, 139r; VSV 1742, 182r, 190v. C: Vorbind cu ei linișor. VSV 1705, 228r. Etimologie: lin + suf. -ișor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL