1. [DEX '09] LINGUȘIRE, lingușiri, s. f. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură. – V. linguși.
2. [MDA2] lingușire sf [At: (a. 1794) / Pl: ~ri / E: linguși] 1 Gudurare a câinilor Si: lingușeală (1), lingușit1 (1), (înv) lingușie (1). 2 Insistență pe lângă cineva pentru obținerea unui avantaj moral sau material Si: insinuare, lingușeală (2), lingușit1 (2), (înv) lingușie (2). 3-4 Vorbă sau atitudine lingușitoare (1) Si: flatare, lingușeală (3-4), lingușit1 (3-4), măgulire, (rar) lingușitorie (1-2), (înv) lingușie (3-4), (înv) lingușitură (1-2). 5 (Frî) Convingere, din orgoliu, asupra unui anumit lucru Si: lingușeală (5), lingușit1 (5), (înv) lingușie (5). 6 Întreținere a unei speranțe Si: amăgire, lingușeală (6), lingușit1 (6), mințire, (înv) lingușie (6). 7 Încercare de câștigare a afecțiunii, a bunăvoinței cuiva, prin vorbe și atitudini măgulitoare, laude exagerate etc. Si: adulare, flatare, lingușeală (1), lingușit1 (7), măgulire, periere, (înv) lingușie (7). 8 (Fig) Ispitire. 9 (Frî) Încurajare. 10 (Pop) Alintare.
3. [DLRLC] LINGUȘIRE, lingușiri, s. f. Acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; p. ext. vorbă, atitudine lingușitoare. V. măgulire. [Șarlatanul] să înșele putu mai cu înlesnire aci prin îngîmfare, aci prin lingușire. MACEDONSKI, O. I 169. Ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea. GHICA, S. A. 84. Lingușirea otrăvește pe oricare înțelept. BOLLIAC, O. 263.
4. [Șăineanu, ed. VI] lingușire f. laudă falșă sau exagerată cu scop de a plăcea.
5. [Scriban] lingușíre f. Adulațiune, acțiune de a linguși, laudă falsă și interesată.
6. [DEX '09] LINGUȘI, lingușesc, vb. IV. Tranz. și refl. A căuta să câștige bunăvoința, favoarea etc. cuiva satisfăcându-i vanitatea, a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria. – Cf. linge.
7. [MDA2] lingoți v vz linguși
8. [MDA2] lingușa v vz linguși
9. [MDA2] linguși [At: (cca 1750-1780) GCR II, 84/31 / V: (înv) ~șa, (reg) ~goți, (îvr) lun~ / Pzi: -șesc / E: ns cf linge] 1 vr (Îvp; d. câini) A se gudura. 2-3 vtr (D. oameni) A încerca să câștige afecțiunea, bunăvoința cuiva sau un avantaj moral sau material prin vorbe și atitudini măgulitoare, laude exagerate etc. Si: a adula, a flata, a măguli, a peria, (îvp) a lingări (3). 4 vr (Cdp fr flatter) A se convinge, din orgoliu, de un anumit lucru. 5 vr A-și întreține o speranță Si: a se amăgi, a se minți. 6 vt (Fig) A ispiti. 7 vt (Frî; cdp fr flatter, c. i. defecte morale, pasiuni etc.) A încuraja, lăudând. 8 vt (Pop) A alinta.
10. [MDA2] lungoși v vz linguși
11. [DLRLC] LINGUȘI, lingușesc, vb. IV. Tranz. A căuta să cîștigi bunăvoința cuiva, prin vorbe și atitudini măgulitoare, prin laude exagerate și ipocrite; a măguli, a adula. S-a lăsat dus de nas și tras pe sfoară de toți șarlatanii care-l lingușeau. VLAHUȚĂ, O. AL. II 43. Începu s-o lingușească cu vorbe mierloitoare. ISPIRESCU, L. 47. ◊ Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «pe lîngă») A început a se linguși pe lîngă bătrînul. RETEGANUL, P. III 79. Procletul de zmeu se lingușea pe lîngă muma băiatului. ISPIRESCU, L. 125.
12. [Șăineanu, ed. VI] lingușì v. 1. a lăuda peste măsură, spre a seduce: a linguși pe cei mari; 2. a se insinua: s’a lingușit pe lângă el; 3. fig. a scuza: a linguși patima cuiva. [Derivat din linge: imagine luată dela câine, tipul lingușitorului].
13. [Scriban] lingușésc v. tr. (d. ling, cum fac cîniĭ). Laud pe cineva și mă port bine cu el ca să-mĭ atrag bunăvoința luĭ (adulez): a-ĭ linguși pe ceĭ marĭ, a linguși plebea. V. refl. Lingușesc, mă bag în sufletu omuluĭ, mă insinuez: a te linguși pe lîngă cineva.
14. [DOOM 3] lingușire s. f., g.-d. art. lingușirii; pl. lingușiri
15. [DOOM 2] lingușire s. f., g.-d. art. lingușirii; pl. lingușiri
16. [DOOM 3] linguși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingușesc, 3 sg. lingușește, imperf. 1 lingușeam; conj. prez. 1 sg. să lingușesc, 3 să lingușească
17. [DOOM 2] linguși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingușesc, imperf. 3 sg. lingușea; conj. prez. 3 să lingușească
18. [MDO] linguși (conj. lingușească)
19. [Argou] A LINGUȘI a buciuma, a da din coadă, a face frumos / sluj, a gâdila în mod plăcut auzul (cuiva), a limba, a linge în cur (pe cineva), a peria, a pupa în cur (pe cineva), a trage limbi, a umbla în patru labe în fața cuiva.
20. [DGS] lingușire s.f. 1 adulare, adulație, flatare, lingușeală, măguleală, măgulire, <rar> flaterie, lingușitorie, <fam.> linguș, <înv. și reg.> colachie, olastiseală, șuteală1, <reg.> mâglisire, <înv.> lingare, lingăriciune, lingărie, lingărire, lingăritură, linguitură, lingușie, lingușitură, măgulitură, molcomire, pohlibuitură, <fig.> gâdilare, tămâiere, <fig.; fam.> perială, perietură, <fig.; fam.; peior.> pupincurism, <fig.; înv.> îmbunare, îmbunătură. 2 lingușeală, <fig.; fam.> pisiceală, <fig.; înv.> îmbunare.
21. [DGS] linguși vb. IV. 1 tr. (compl. indică oameni) a adula, a flata, a măguli, <înv. și pop.> a lingări, <fam.; iron.> a flaușa, <înv. și reg.> a șutili, <reg.> a lifui, a lingăi, a mâglisi, <fig.> a linge, a peria, a pomăda, a tămâia, <arg.> a limba. Își lingușește șeful pentru a fi promovată. 2 refl. (despre oameni) <înv. și pop.> a se lingări, <reg.> a mătălnici, a se mâși, a se milcoși, <înv.> a se molcomi, <fig.> a se gudura, <fig.; fam.> a se pisici, <fig.; înv.> a se îmbuna. Se lingușește pe lângă soțul ei pentru a obține ceea ce își dorește. 3 refl. (pop. și fam.; despre câini) v. Gudura. 4 refl. (înv.; despre oameni) v. Ademeni. Amăgi, Încânta. Înșela1. Minți. Mistifica. Momi. Păcăli. Trișa. 5 tr. (înv.; compl. indică ființe) v. Alinta. Dezmierda. Mângâia. Răsfăța.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL