1. [DEX '09] LINGUROI, linguroaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui lingură (I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.
2. [MDA2] linguroi sn [At: BUDAI-DELEANU / V: (înv) ~u / Pl: ~oaie / E: lingură + -oi] 1-2 (Pop; șdp) Lingură (1) (mare). 3 Polonic. 4 (Pop; pan) Conținut al unui linguroi (1). 5 (Pop; d. bărbați; îe) A fi sub ~ A se supune autorității nevestei Si: a fi sub papuc. 6 (Pop; îe) A mânca banii (sau averea, paralele) cu ~ul A cheltui fără măsură. 7 (Pop) Unelte cu formă asemănătoare cu un linguroi (1). 8 (Reg) Căuș cu care se varsă vinul din pritoacă în butoi. 9 (Mol) Unealtă de dulgherie. 10 (Mol; spc) Polonic a cărui parte concavă e găurită și cu care se scoate, la stână, urda sau cașul din zer. 11 Unealtă folosită în topitorie Si: lingură (22), (rar) linguriță (12).
3. [DEX '98] LINGUROI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură(I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.
4. [DLRLC] LINGUROI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură; lingură mare, polonic. Mestecau în cazane, din mers, cu linguroaiele. CAMILAR, N. I 9. ◊ Expr. A mînca banii (paralele sau averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. Cînd stai la Paris... mănînci paralele cu linguroiul. C. PETRESCU, R. DR. 167.
5. [Scriban] linguróĭ n., pl. oaĭe. Lingură mare de scos cĭorba din oală orĭ din castron (în sud și cĭorbalîc, în nord și polonic).
6. [MDA2] linguroiu sn vz linguroi
7. [Șăineanu, ed. VI] linguroiu n. lingură mare de luat spuma din oală.
8. [DOOM 3] linguroi (pop.) s. n., pl. linguroaie
9. [DOOM 2] linguroi (fam.) s. n., pl. linguroaie
10. [IVO-III] linguroiu, -roaie.
11. [DGS] linguroi s.n. 1 (gosp.) <reg.> lingurete. Amestecă conținutul căldării cu un linguroi. 2 (gosp.; reg.) v. Polonic. 3 (la stână; reg.) v. Urdar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL