1. [DEX '09] LINGURAR, (I) lingurari, s. m., (II) lingurare, s. n. I. S. m. 1. Meșter care lucrează (sau vinde) linguri de lemn. 2. Țigan (care face linguri). II. S. n. Poliță specială pe care se țin (la țară) lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie. – Lingură + suf. -ar.
2. [MDA2] lingurar [At: ANON. CAR. / V: (îvp) ~iu / Pl: ~i / E: lingură + -ar] 1-4 sm, am (Persoană) care (face sau) vinde linguri (1) și accesorii de bucătărie din metal sau din lemn. 5-6 sm, am (Țigan) care (vinde sau) confecționează linguri prin metode rudimentare. 7-8 sm, am (Mar) (Țigan) toboșar. 9 sm, (pop) Suport special pe care se țin sau de care se atârnă la țară lingurile (1) și alte accesorii de bucătărie. 10 sm (Reg) Pungă de piele în care ciobanii își țin lingura (1). 11 sm (Iht; șîs crap ~) Crap tânăr de lungimea unei linguri (1).
3. [DLRLC] LINGURAR1, lingurari, s. m. 1. Meșter care lucrează linguri de lemn. 2. Țigan. Îndată mă și trimite mama cu demîncare în țarină, la niște lingurari ce-i aveam tocmiți prășitori. CREANGĂ, A. 52.
4. [DLRLC] LINGURAR2, lingurare, s. n. Poliță specială unde se țin lingurile și alte accesorii de masă sau de bucătărie.
5. [Șăineanu, ed. VI] lingurar m. cel ce face linguri de lemn (în genere țigan).
6. [Scriban] lingurár m. Albier, rudar, acela care face lingurĭ de lemn, fuse, albiĭ ș. a. (în general, Țigan). S. n., pl. e Cutie de ținut tacîmurile de masă.
7. [MDA2] lingurariu sm, am vz lingurar
8. [DOOM 3] lingurar1 (obiect) s. n., pl. lingurare
9. [DOOM 3] lingurar2 (persoană; crap) s. m., pl. lingurari
10. [DOOM 2] lingurar2 (obiect) s. n., pl. lingurare
11. [DOOM 2] lingurar1 (persoană) s. m., pl. lingurari
12. [IVO-III] lingurar.
13. [DGS] lingurar s.m. rudar1, țigan de vatră, țigan rudar, <reg.> rudaș1. Lingurarii fac albii, linguri, fuse etc. din lemn.
14. [DRAM 2021] lingurár, lingurare, s.n. 1. Suport de lemn agățat de perete, pe care se țineau lingurile (în casele de la țară). 2. Meșter care confecționează linguri de lemn: „O fost un lingurar, așe covătari, no” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 124). – Din lingură + suf. -ar (DEX).
15. [DRAM 2015] lingurar, lingurare, s.n. – Suport de lemn agățat de perete, pe care se țineau lingurile (în casele de la țară). – Din lingură (< lat. lingula) + suf. -ar (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL