1. [DEX '09] LINGUAL, -Ă, linguali, -e, adj. 1. (Anat.) Care aparține limbii, referitor la limbă. Nerv lingual. 2. (Despre sunete; și substantivat, f.) La articularea căruia limba (I) are rolul principal. – Din fr. lingual.
2. [MDA2] lingual, ~ă a [At: KRETZULESCU, A. 282/10 / P: ~gu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr lingual] 1 a (Atm) Referitor la limbă (1). 2 a (Atm) Care aparține limbii (1). 3 a (Atm) Din zona limbii (1). 4-5 sf, a (Fon; șîs) Consoană ~ Consoană articulată cu ajutorul limbii (1) Si: (înv) limbal.
3. [DEX '98] LINGUAL, -Ă, linguali, -e, adj. 1. (Anat.) Care aparține limbii, referitor la limbă. Nerv lingual. 2. (Despre sunete; și substantivat, f.) La articularea căruia limba (I) are rolul principal. – Din fr. lingual.[1]
4. [DLRLC] LINGUAL, -Ă, linguali, -e, adj. (Anat.) Care aparține limbii. Mucoasă linguală. ▭ Nervul lingual este o ramură a nervului trigemen. ANATOMIA 236. – Pronunțat: -gual.-
5. [DN] LINGUAL adj. Care aparține limbii. ◊ Consoană linguală (și s.f.) = consoană articulată cu ajutorul limbii. [Pron. lin-gual. / cf. fr. lingual].[1]
6. [MDN '00] LINGUAL adj. referitor la limbă. ♦ consoană ~ă (și s. f.) = consoană articulată cu ajutorul limbii. (< fr. lingual)
7. [Șăineanu, ed. VI] lingual a. 1. ce ține de limbă: mușchiu lingual; 2. se zice de consoanele l, n, r, ce se pronunță prin diferitele mișcări ale limbei.
8. [Scriban] *lingŭál, -ă adj. (lat. lingualis, d. lingua, limbă). Anat. De la limbă, al limbiĭ: nerviĭ lingŭalĭ. Gram. Care se pronunță cu limba: consonante lingŭale (l, r, n). S. f., pl. e. O lingŭală, o consonantă lingŭală.
9. [DOOM 3] lingual (desp. -gu-al) adj. m., pl. linguali; f. linguală, pl. linguale
10. [DOOM 2] lingual (-gual) adj. m., pl. linguali; f. linguală, pl. linguale
11. [MDO] lingual (2 sil.)
12. [DTL] LINGUAL, -Ă adj. (cf. fr. lingual): în sintagma consoană linguală (v.).
13. [DE] LINGUÁL, -Ă (< fr., lat. m.) adj. 1. Care se referă la limbă (I, 1), care aparține limbii (ex., arteră l.). ◊ Mucoasa l. = mucoasa limbii. ◊ Papile linguale = mici papile situate pe limbă, conținând mugurii gustativi (organe senzoriale gustative). ◊ Nerv l. = nerv senzitiv al limbii, ramură a nervului maxilarului inferior. 2. (LINGV.; despre sunete) La articularea căruia limba are rolul principal.
14. [DGS] lingual, -ă adj., s.f. (fon.) 1 adj. (despre sunete) <înv.> limbal. În articularea sunetelor linguale un rol principal îl are limba. 2 s.f. consoană linguală. Lingualele sunt „l”, „n” și „r”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL