1. [DEX '09] LINGOU, lingouri, s. n. Bloc de metal sau de aliaj, obținut prin turnare în lingotieră, care urmează să fie prelucrat ulterior. – Din fr. lingot.
2. [MDA2] lingou sn [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: fr lingot] 1 Bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare în lingotieră, ce urmează să fie prelucrat prin forjare și ale cărui mărime și formă depind de natura metalului sau a aliajului respectiv Si: (înv) drug. 2 Bloc de metal monetar pur, cu formă și greutate stabilite de uzanțele internaționale Si: (înv) drug.
3. [DLRLC] LINGOU, lingouri, s. n. Bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare în lingotieră. Lingouri de aur, de oțel etc. ▭ Prin turnarea continuă a lingourilor (direct în laminor) se obțin mari economii de utilaj și combustibil. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 1/4.
4. [DN] LINGOU s.n. Bloc de metal sau de aliaj obținut prin turnare într-o lingotieră. [< fr. lingot].
5. [MDN '00] LINGOU s. n. bloc de metal sau aliaj obținut prin turnare într-o lingotieră. (< fr. lingot)
6. [Scriban] *lingóŭ n., pl. urĭ (fr. lingot, d. engl. ingot, lingoŭ). Barb. Drug de aur saŭ de argint în ainte de a fi prefăcut în monedă.
7. [DOOM 3] lingou s. n., art. lingoul; pl. lingouri
8. [DOOM 2] lingou s. n., art. lingoul; pl. lingouri
9. [DGS] lingou s.n. bară, <înv.> drug, limbă, șină. A depus lingoul de aur într-un seif al băncii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL