1. [DEX '09] LIMPEZIȘ, limpezișuri, s. n. (Rar) 1. Întindere de apă limpede. 2. Suprafață de teren netedă, lipsită de vegetație; loc deschis. 3. Întinderea limpede a cerului; limpezime. – Limpezi + suf. -iș.
2. [MDA2] limpeziș sn vz limpede[1]
3. [DLRLC] LIMPEZIȘ, limpezișuri, s. n. 1. (Rar) Întindere de apă limpede. 2. Suprafață netedă, lipsită de vegetație; loc deschis, larg. Trenul iese din pădurea de sălcii care începe de cum treci Siretul și dă în limpezișul șesului. SP. POPESCU, M. G. 36. Nu înnoptase încă de tot cînd întîmplarea mă scoase mai la limpeziș. HOGAȘ, M. N. 76. 3. Limpezime (2), claritate. În limpezișul cerului se vede luna ca o seceră de argint. VLAHUȚĂ, O. AL. I 158.
4. [Scriban] limpezíș n., pl. urĭ. Loc limpede, neocupat de copacĭ, de buruĭene saŭ de oamenĭ, ca: o suprafață fără stuf într’un lac cu stuf, o poĭană (luminiș, lucină) ș. a.
5. [DOOM 3] limpeziș (rar) s. n., pl. limpezișuri
6. [DOOM 2] limpeziș (rar) s. n., pl. limpezișuri
7. [DGS] limpeziș s.n. 1 (rar) v. Albastru. Albăstrime. Azur. Claritate. Limpezime. Senin. Seninătate. 2 (pop.) v. Luminiș. Ochi1. Poiană. 3 (pop.) v. Rariște. Răritură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL