1. [MDA2] lifui vtr [At: H XVIII, 175 / Pzi: lifui, ~esc / E: nct] (Ban) 1-2 A (se) linguși. 3-4 A (se) înfrupta puțin din fiecare mâncare.
2. [DGS] lifui vb. IV. (reg.) 1 intr. (despre oameni) v. Lingări. 2 tr. (compl. indică oameni) v. Adula. Flata. Linguși. Măguli.
3. [DAR] lifui vb. IV (reg.) a alege mâncarea, a gusta din toate, a lingări.
4. [DLR] LIFUI vb. IVa. Etre friand. Manger par gour. mandise. - (Ban.) A lingări, a alege mâncarea, a gusta din toate mâncările (Com. LIUBA, H. XVIII 175), a licăi (2o). Copiii după ce se satură, încep a lifui. Com. LIUBA. [Și: lifuri † vb. IVa. Lifurĕsc. ANON. CAR.; lifăi vb. IVaa CADE. ‖ Derivate: (Postverbal) lifuri (lișuri) s. f. plur. – mâncări alese, delicatese. Mâncă ce-ți dau cu, nu îmbla după lișuri (ori lifuri). H. XVIII 115; lifuroiu (liforony ANON. CAR.) s. m. = piciu, ținc, băietan, băiețuș, (în: sens peiorativ) secătură, cebală, oșiștie (CIAUȘANU, V.) ticălos, păcătos, de nicio treabă, prost (de neam). (DUMITRAȘCU, STR. 27).]
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL