1. [DEX '09] LICTOR, lictori, s. m. (în Roma antică) Persoană care însoțea, în anumite ocazii, pe înalții demnitari, mergând înaintea lor și purtând fasciile. – Din lat. lictor, -oris.
2. [MDA2] lictor sm [At: CANTACUZINO, N. P. 88r/22 / A și: (îvr) lictor / Pl: ~i / E: lat lictor] 1 (Ant) Militar roman care însoțea pe înalții demnitari, mergând înaintea lor și purtând fasciile1. 2 (Pex) Funcționar de stat însărcinat cu funcții polițienești.
3. [DLRLC] LICTOR, lictori, s. m. (În Roma antică) Persoană care însoțea anumiți demnitari, mergînd înaintea lor și purtînd fasce, ca semne ale autorității. În fund apar lictorii care precedă pe August. ALECSANDRI, T. II 381.
4. [DN] LICTOR s.m. (În Roma antică) Însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtînd fascii ca semne ale puterii. [< lat. lictor].
5. [MDN '00] LICTOR s. m. (la romani) însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii, ca semne ale puterii. (< lat. lictor)
6. [Șăineanu, ed. VI] lictor m. ofițer care mergea înaintea primilor magistrați din Roma, purtând o săcure pusă într’un mănunchiu de vergi.
7. [Scriban] *líctor și (rar) -ór m. (lat. lictor, gen. -óris, rudă cu lĭgare, a lega). La Romanĭ, un fel de jandarm care-ĭ întovărășea pe mariĭ funcționarĭ și care-ĭ decapita pe condamnațĭ după ce-ĭ bătea cu vergile. Eĭ aveaŭ ca insigne o legătură de nuĭele în mijlocu căreĭa era o secure. Dictatoru era întovărășit de 24 de lictorĭ, consulu de 12, și pretoru de 6.
8. [DOOM 3] lictor (ofițer roman) s. m., pl. lictori
9. [DOOM 2] lictor s. m., pl. lictori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL