1. [Șăineanu, ed. VI] Liciniu m. împărat roman, cumnatul lui Constantin, care îl dete pierzării în anul 324.
2. [DE] LICINIU (Caius Licinius Stolon) (sec. 4 î. Hr.), om politic roman. Consul (361 î. Hr.). Tribun al plebei, a impus împreună cu L. Sextinius Lateranus, în 367 î. Hr., „Leges Liciniae Sextiae”, potrivit cărora plebeii au obținut dreptul de a deține magistratura de consul.
3. [DE] LICINIU (Flavius Valerius Licinianus Licinius), împărat roman (308-324) al provinciilor de răsărit ale Imperiului. Autor, alături de Constantin cel Mare, al Edictului de la Milano (313), prin care creștinismul era recunoscut ca religie egală în drepturi cu celelalte culte. Intrat în conflict cu Constantin cel Mare, din cauza poziției sale anticreștine de mai târziu, a fost înfrânt la Adrianopol și executat (325).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL