1. [DEX '09] LICENȚIAT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a obținut o licență (1). 2. (Jur.) Persoană autorizată printr-un contract de licență să utilizeze un brevet de invenție sau o marcă, de către titularii acestora. [Pr.: -ți-at] – Din fr. licencié, it. licenziato.
2. [MDA2] licențiat, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) lițe~ / P: ~ți-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr licencié, ger Lizenziat, lat licentiatus] 1-2 smf, a (Persoană) care a obținut o licență1 (14) Si: (rar) licent (1-2). 3 a (Înv) Eliberat din armată, funcție, serviciu etc. Si: concediat.
3. [DEX '98] LICENȚIAT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. Persoană care a obținut o licență (1). [Pr.: -ți-at] – Din fr. licencié, it. licenziato.
4. [DLRLC] LICENȚIAT, -Ă, licențiați, -te, s. m. și f. (În vechea organizare a învățămîntului) Persoană care a trecut examenul de licență al unei instituții de învățămînt superior și a obținut titlul respectiv. După trei ani era licențiat în drept. VLAHUȚĂ, O. AL. II 22. – Pronunțat: -ți-at.
5. [DN] LICENȚIAT, -Ă s.m. și f. Posesor al unui titlu sau al unei diplome de licență. [Pron. -ți-at. / cf. fr. licencié].
6. [MDN '00] LICENȚIAT, -Ă s. m. f. posesor al unui titlu, al unei diplome de licență. (< fr. licencié, it. licenziato)
7. [Șăineanu, ed. VI] licențiat a. concediat: trupe licențiate. ║ m. cel ce a luat gradul de licență într’o facultate: licențiat în drept, litere, științe.
8. [Scriban] *licențiát, -ă adj. Care a fost licențiat, congediat: soldațĭ, elevĭ licențiațĭ. Subst. Care a obținut licența universitară: licențiat în filologie.
9. [DEX '09] LICENȚIA, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).
10. [MDA2] licenția [At: BĂLCESCU, M. V. 292 / P: ~ți-a / Pzi: ~iez / E: fr licencier, lat licentiare] 1 vt (Înv; c. i. persoane din armată sau subunități militare) A elibera din armată Si: a libera. 2 vt (Asr; c. i. persoane încadrate într-un serviciu) A concedia. 3 vt (Iuz) A acorda cuiva licența1 (14). 4 vr (Iuz) A ieși din limitele bunei-cuviințe și ale moralei. 5 vr (Iuz) A abuza de libertatea individuală.
11. [DLRLC] LICENȚIA, licențiez, vb. I. Tranz. A concedia (pe cineva) dintr-un serviciu. – Pronunțat: -ți-a.
12. [DN] LICENȚIA vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].
13. [MDN '00] LICENȚIA vb. tr. a concedia pe cineva din serviciu. (< fr. licencier)
14. [Șăineanu, ed. VI] licențià v. a concedia, vorbind de trupe.
15. [Scriban] *licențiéz v. tr. (mlat. licentiare, fr. licencier). Congediez, daŭ drumu (vorbind de trupe).
16. [DOOM 3] licențiat (desp. -ți-at) s. m., pl. licențiați
17. [DOOM 2] licențiat (-ți-at) s. m., pl. licențiați
18. [DOOM 3] licenția (a ~) (înv.) (desp. -ți-a) vb., ind. prez. 1 sg. licențiez (desp. -ți-ez), 3 licențiază, 1 pl. licențiem; conj. prez. 1 sg. să licențiez, 3 să licențieze; ger. licențiind (desp. -ți-ind)
19. [DOOM 2] licenția (a ~) (rar) (-ți-a) vb., ind. prez. 3 licențiază, 1 pl. licențiem (-ți-em), conj. prez. 3 să licențieze; ger. licențiind (ți-ind)
20. [MDO] licenția (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. licențiază, ger. licențiind)
21. [Argou] licențiat, -ă, licențiați, -te s. m., s. f. (glum.) absolvent de liceu.
22. [DGS] licențiat, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (pedag.) titrat, <înv.> licent. Este licențiat în drept. Tinerii licențiați sărbătoresc obținerea licenței. 2 adj. (înv.; despre persoane angajate) v. Concediat. Disponibilizat.
23. [DGS] licenția vb. I. tr. 1 (livr.; compl. indică persoane angajate) v. Concedia. Disponibiliza. Îndepărta. Scoate. 2 (înv.; compl. indică militari) v. Elibera. Libera. Scăpa.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL