1. [DEX '09] LICĂRIRE, licăriri, s. f. Faptul de a licări; licărit, licăriș. 1. Lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. Sclipire, lucire. [Var.: licurire s. f.] – V. licări.
2. [MDA2] licărire1 sf [At: POLIZU / V: (îvp) licur~ / Pl: ~ri / E: licări1] 1-3 Lumină (de slabă intensitate) (difuză sau) intermitentă Si: licăr (4), licăriș (1), licărit1 (1-3), licăritură, (pop) licurici (8), (îvr) licureală. 4 (Reg) Fulgerare. 5 (Mun) Clipire. 6 (Reg) Mocnire a focului Si: licărit1 (6). 7 Reflectare cu intermitență a luminii Si: licărit1 (7), lucire, sclipire, strălucire. 8 (Fig) Manifestare. 9 (Reg) Mișcare rapidă și neregulată Si: licărit1 (9). 10 (Mun) Producere a unei senzații dureroase bruște Si: licărit1 (10), săgetare. 11 (Ban) Producere a unui fior prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului Si: licărit1 (11). 12 (Mol; d. ape curgătoare) Producere a unui zgomot prin lovirea de pietre sau de maluri Si: clipocire1 (1), licăriș (2), licărit1 (12).
3. [MDA2] licărire2 sf vz licăire
4. [DLRLC] LICĂRIRE, licăriri, s. f. 1. Faptul de a licări; lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. V. scînteiere, pîlpîire. Stelele apărură deodată și sub licărirea lor Dunărea se arătă albă. GALACTION, O. I 198. Un faun rustic c-o naiadă S-au prins de vorbe și de glume sub licăririle din cer. MACEDONSKI, O. I 63. O licărire de lumină se ivește ca o stea tremurătoare în fundul unei nopți de vară. VLAHUȚĂ, O. AL. I 216. ◊ Fig. O licărire de nădejde îl înviora pentru cîteva clipe. BART, E. 345. 2. Sclipire, lucire, strălucire (a metalelor, pietrelor prețioase, obiectelor lucioase, ochilor etc.). Avea în ochi o licărire deznădăjduită. DUMITRIU, N. 111. Ochii ei îl învăluiră într-o licărire scurtă de bucurie. VORNIC, P. 49. Iar pe vechiul zid, pe care liliacu-atîrnă grape, Licăriri de pietre scumpe licurici zglobii presar. MACEDONSKI, O. I 155. – Variantă: licurire (ODOBESCU, S. I 142) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] licărire f. 1. lumină slabă; 2. fig. ușoară aparență: o licărire de speranță.
6. [Scriban] licăríre f. Lumină slabă. Fig. Ușoară aparență: o licărire de speranță.
7. [DEX '09] LICĂRI, pers. 3 licărește, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: licăre. – Var.: licura vb. I, licuri vb. IV] – Et. nec.
8. [DEX '09] LICURA vb. I v. licări.
9. [DEX '09] LICURI vb. IV v. licări.
10. [DEX '09] LICURIRE s. f. v. licărire.
11. [MDA2] licăi2 v vz licări1
12. [MDA2] licăire sf [At: LB / V: (reg) ~ări~ / Pl: ~ri / E: licăi1] (Înv) 1 (Trs) Hrănire a animalelor făcând un zgomot caracteristic Si: lipăire, (rar) licăit1 (1). 2 (Pex) Hrănire a oamenilor cu poftă, cu lăcomie Si: (rar) licăit1 (2). 3-4 (Pex; d. oameni) (Sorbire sau) lingere a ultimelor resturi ale unui aliment, făcând un zgomot caracteristic Si: (rar) licăit1 (3-4). 5 (Reg) Stricare a poftei de mâncare prin consumarea unor dulciuri Si: (rar) licăit1 (5). 6 (Reg; d. frunze) Fâșâire.
13. [MDA2] licăra v vz licări1
14. [MDA2] licări1 [At: HELIADE, O. I, 129 / V: (îvp) licuri, (reg) ~căi, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc și licăr / E: pbl fo cf licăi1] 1-3 vi A emite (brusc) o lumină de intensitate (scăzută sau) variabilă. 4 vi (Reg) A fulgera. 5 vi (Reg; d. foc) A mocni. 6 vi (Mun) A clipi. 7 vi A reflecta cu intermitență lumina Si: a luci, a sclipi, a străluci. 8 vi (D. ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 9 vi (Olt; îe) A-i ~ ochii după ceva A dori ceva foarte mult. 10 vi (Fig) A se manifesta. 11 vi (Reg) A se mișca repede și neregulat. 12 vt (Mun) A provoca o senzație dureroasă bruscă Si: a săgeta. 13 vt (Ban) A produce un fior prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului. 14 vi (Mol; d. ape curgătoare) A face zgomot prin lovirea de pietre sau de maluri Si: a clipoci1 (1).
15. [MDA2] licura v vz licări1
16. [MDA2] licuri v vz licări1
17. [MDA2] licurire sf vz licărire1
18. [DLRLC] LICĂRI, licăresc, vb. IV. Intranz. 1. A răspîndi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente; a lumina slab cu o flacără pîlpîitore. V. pîlpîi, miji. Stele rari licăreau departe, printre îngrămădiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64. Felinarele slabe licăreau ca niște semne fantastice în șanțurile întortocheate. REBREANU, N. 48. Cîteva geamuri mai licăresc în beznă. VLAHUȚĂ, O. A. 153. ◊ Fig. Nădejdea ta a licărit un moment. PAS, Z. I 230. Din soarele copilăriei mele În ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26. Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește. MACEDONSKI, O. I 219. 2. A sclipi, a luci, a străluci. Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri; frunzele luncii licăreau. SADOVEANU, O. I 17. [Pîrăul] intra iarăși în pădure și de aci înainte licărea tot printre rădăcini. GALACTION, O. I 293. Dintre rîndurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței. REBREANU, R. I 183. Ochii îi licăriră în cap ca două mărgele de sticlă. VLAHUȚĂ, O. A. 132. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: licăre (DEȘLIU, M. 49, STANCU, D. 376, IOSIF, PATR. 54). – Variante: licura (ODOBESCU, S. I 144) vb. I, licuri (EMINESCU, O. I 76, ODOBESCU, S. III 48, ALEXANDRESCU, M. 19) vb. IV.
19. [Șăineanu, ed. VI] licărì v. 1. a luci; 2. a da puțină lumină. [Dintr’un primitiv lic (v. licurì), de unde și alicì].
20. [Șăineanu, ed. VI] licurì v. a licări: izvoare zdrumicate peste pietre licurind EM.
21. [Scriban] licărésc, licurésc și -uréz v. intr. (din aceĭașĭ răd. cu vgr. lýke, lumină de zorĭ, leukós, alb, cu lat. lux, lucis, lumină, lucére, a luci, cu got. liuhath, lumină, germ. licht ș. a.). Lucesc puțin: lampa, focu de abea maĭ licărea. Fig. În ochiĭ luĭ licări o rază de speranță.
22. [Scriban] licurésc și -éz, V. licăresc.
23. [DOOM 3] licărire s. f., g.-d. art. licăririi; pl. licăriri
24. [DOOM 2] licărire s. f., g.-d. art. licăririi; pl. licăriri
25. [DOOM 3] licări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. licărește, 3 pl. licăresc, imperf. 3 sg. licărea; conj. prez. 3 să licărească
26. [DOOM 2] licări (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. licărește, imperf. 3 sg. licărea; conj. prez. 3 să licărească
27. [IVO-III] licăresc, -ream 1 imp.
28. [DER] licări (-resc, licărit), vb. – A luci, a scînteia. – Var. licuri, licura. Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri s-ar fi disimilat, în formă mai puțin clară, cf. licurici. După Pascu, Arhiva, 1905, 130 și Pascu, I, 111, din lat. *luculĭre; după Tiktin și Scriban, legat de lat. lucēre. Conform ipotezei improbabile a lui Pușcariu, Dacor., IV, 735-8, cf. REW 5079a, dintr-un lat. *liquorāre, pentru liquere; după Herzog, Dacor., V, 493, din sl. likŭ „roată”. – Der. licărit (var. licăriș, licuriș), s. n. (scînteiere); licăritor, adj. (scînteietor); licăr, s. n. (scînteiere), pare o creație personală a lui Cezar Petrescu.
29. [DGS] licărire s.f. I 1 (adesea urmat de determ. care indică sursa luminoasă) aprindere, licăr, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit1, străfulgerare, <livr.> scintilație, <rar> licăriș, licăritură, sclipitură, <înv. și pop.> lucoare, zare, <pop. și fam.> sclipet, <pop.> licăreală, <înv.> licureală, scăpărătură, <poetic> senin, vâltoare, <fig.> clipire, clipit, fulger, fulgerare, ochi1, tremur, tremurare, vâlvătaie, <fig.; pop.> clipeală. 2 licăr, licărit, lucire, scânteiere, sclipire, sticlire, străfulgerare, strălucire, <rar> sticliș, <fig.> foc, lumină, rază, scăpărare, <fig.; reg.> strelici. II fig. <fig.> licăr, licărit, lucire, pâlpâire, rază, scăpărare, străfulgerare.
30. [DGS] licăire s.f. (reg.) v. Limpire.
31. [DGS] licări vb. IV. intr. I 1 (despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) a bria, a luci, a scăpăra, a scânteia, a sclipi, a sticli, a străfulgera, a străluci, <înv. și pop.> a lumina, <pop.> a răsfulgera, <reg.> a sclipui3, <înv.> a steli, <fig.> a clipi, a fulgera, a palpita. Stelele licăresc pe bolta albastră a cerului. Diamantul inelului licărește în lumina soarelui. Zăpada licărește sub clarul de lună. 2 (despre foc, flăcări etc. sau despre lumina emanată de acestea) a pâlpâi, a sclipi, a tremura, a vibra, <pop.> a fâlfâi, <fig.> a palpita. Focul licărește în șemineu. Flăcările focului licăresc în întunericul nopții. 3 (despre ochi, privire) a luci, a scăpăra, a scânteia, a sclipi, a sticli, a străluci, a străfulgera, <fig.> a se aprinde, a arde. Îi licărea privirea când o întâlnea. 4 (reg.; despre oameni; adesea determ. prin „din ochi”, „din pleoape”) v. Clipi. 5 (med.; reg.; despre dureri fizice; adesea cu determ. introduse prin prep. „în”, „prin”) v. înjunghia. 6 (reg.; despre ape curgătoare) v. Clipoci1. Murmura. Suna. Susura. Șopoti. Șușoti. Șușui. II fig. (despre manifestări, atitudini etc. ale oamenilor) a apărea, a se arăta, a se forma, a se isca, a se ivi, a începe, <fig.> a emerge, a încolți, a se înfiripa, a înflori, a înmuguri, a se lumina, a se naște, a răsări1, <fig.; rar> a se împânzi, <fig.; pop.> a (se) împuia. Un surâs sfios licărește pe chipul ei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL