1. [MDA2] liberatoriu smf, a vz liberator
2. [Scriban] *liberatóriŭ, -ie adj. Care posedă puterea de a libera de o datorie: puterea liberatorie a banilor.
3. [DEX '09] LIBERATOR, -OARE, liberatori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) Eliberator. – Din fr. libérateur, lat. liberator, -oris.
4. [MDA2] liberator, ~oare [At: NEGULICI / V: (rar) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: lat liberator, fr libérateur] 1-2 smf, a (Persoană) care eliberează din captivitate. Si: dezrobitor, eliberator, mântuitor, (îvp) slobozitor Vz: salvator. 3 a (Rar) Care se referă la libertate (1). 4 a (Rar) Care propagă ideea de libertate (1). 5 a Care înlătură o constrângere sau un element stânjenitor. 6 a Care dă libertate (1) de acțiune. 7 a Care produce o ușurare de ceva apăsător. 8 a Care are ca efect achitarea unei datorii, obligații etc.
5. [DLRLC] LIBERATOR, -OARE, liberatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Eliberator. Dup-al nostru dor Apare-n faptul zilei un scump liberator. ALECSANDRI, T. II 196.
6. [Șăineanu, ed. VI] liberator m. cel ce liberează.
7. [Scriban] *liberatór, -oáre adj. Care liberează: liberatoru uneĭ țărĭ, unuĭ popor.
8. [DOOM 3] liberatoriu (rar) [riu pron. rĭu] adj. m., f. liberatorie; pl. m. și f. liberatorii
9. [DOOM 2] liberatoriu (jur.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. liberatorie; pl. m. și f. liberatorii
10. [DOOM 3] liberator (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. liberatori; adj. f., s. f. sg. și pl. liberatoare
11. [DOOM 2] liberator (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. liberatori; adj. f., s. f. sg. și pl. liberatoare
12. [DGS] liberator, -oare adj., s.m., s.f. (astăzi mai ales pop.) dezrobitor, eliberator, <înv. și pop.> mântuitor, slobozitor. Soldații liberatori au fost primiți de populație cu flori. Al. I. Cuza este considerat liberatorul țiganilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL