1. [MDA2] levirat sn [At: NDN / Pl: ? / E: fr lévirat] Lege impusă de Moise vechilor evrei (adoptată și de alte popoare antice), care obliga pe fratele necăsătorit al unui defunct să se căsătorească cu văduva fără copii (de sex masculin) a acestuia.
2. [MDN '00] LEVIRAT s. n. lege la evrei și la alte popoare antice care obliga pe fratele unui defunct să se căsătorească cu văduva fără copii a acestuia. ◊ practica juridică corespunzătoare. (< fr. lévirat)
3. [D.Religios] levirat s. n. Lege a poporului evreu, potrivit căreia, dacă murea un bărbat fără să lase urmaș, femeia trebuia să ia în căsătorie pe fratele (neînsurat) al fostului ei soț. – Din fr. lévirat.
4. [DE] LEVIRÁT (< lat. levir „fratele soțului”) s. n. Obicei practicat la mai multe popoare, în specia la evrei, conform căreia fratele mai mic era obligat să o ia în căsătorie pe văduva fratelui mai mare în cazul în care acesta nu avusese moștenitori de sex masculin la moartea sa, copiii născuți din această căsătorie fiind considerați ai fratelui defunct.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL