1. [DEX '09] LEVĂNȚICĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențică, livănțică s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.
2. [MDA2] levănțică sfs [At: BARONZI, L. 136 / V: ~ven~, liv~, (rar) lavan~, ~țuică / E: levantă + -ică] 1 (Șîc ~-de-grădină) Subarbust aromatic din familia labiatelor, cu tulpina ramificată, cu frunze lineare și cu flori mici albastre-violete, cu miros plăcut, caracteristic, dispuse în lungi spice terminale Si: (pop) aspic, lavandă (2), (reg) revent, (îrg) spichinat, (rar) spichinel, (înv) șpic (Lavandula angustifolia). 2 (Prc) Flori de levănțică (1) folosite împotriva moliilor, în industria parfumurilor, în medicină și în farmacie. 3 (Rar) Lavandă (1). 4 (Rar) Infuzie din flori de levănțică (1). 5 (Îvr) Lavandă (1).
3. [DEX '98] LEVĂNȚICĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențică, livănțică s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.
4. [DLRLC] LEVĂNȚICĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare întrebuințate în medicină, în farmacie și la fabricarea parfumurilor (Lavandula officinalis). Totul mirosea a levănțică. CAMILAR, N. II 175. Venea dintr-acolo o răcoare ușoară cu miros de levănțică. SADOVEANU, Z. C. 296. – Variante: levențică, livănțică (ARGHEZI, P. T. 145) s. f.
5. [DEX '09] LEVENȚICĂ s. f. v. levănțică.
6. [DEX '09] LIVĂNȚICĂ s. f. v. levănțică.
7. [MDA2] alivențică sf vz levănțică
8. [MDA2] lavanțică sf vz levănțică
9. [MDA2] levănțuică sf vz levănțică
10. [MDA2] levențică sf vz levănțică
11. [MDA2] livănțică sf vz levănțică
12. [Șăineanu, ed. VI] levant (levențică) n. plantă aromatică din fam. labiatelor cu flori albastre, întrebuințată în medicină (Lavandula vera). [Gr. mod.].
13. [Șăineanu, ed. VI] levențică f. V. levant.
14. [Șăineanu, ed. VI] livănțică f. V. levențică: apă de livănțică.
15. [Scriban] levántă f., pl. e (ngr. levánta, bg. levanta, parfum lichid, lavanda, lavandă; turc. lavanda, ngr. lavantis, -idos, lavandă, d. it. lavanda, care vinde, d. lavare, a spăla, fiind-că floarea de „lavandulă” se întrebuințează la parfumat apa de toaletă). Sud. O plantă labiată cu florĭ albastre (lavándula [vera și officinalis]). Parfum făcut din florile acesteĭ plante. – Și levant, livant (est) m. ca plantă și n. ca parfum. Și livănțică, levențică (sud), pl. ele; și levănțuĭcă (Br.-Voin.), pl. ĭ.
16. [Scriban] levănțúĭcă, V. levantă.
17. [Scriban] levențícă, V. levantă.
18. [Scriban] livánt, livănțică, V. levantă.
19. [DOOM 3] levănțică s. f., g.-d. art. levănțicii
20. [DOOM 2] levănțică s. f., g.-d. art. levănțicii
21. [MDO] levănțică
22. [IVO-III] levănțică sg.
23. [DE] LEVĂNȚÍCĂ (< levantă, înv., „id”) s. f. Plantă perenă, spontană sau cultivată, din familia labiatelor, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30-70 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate, grupate în inflorescențe (Lavandula angustifolia). Florile sunt folosite în parfumerie, la extragerea unui ulei eteric și în farmacie, ca sedativ.
24. [DFL] LAVANDULA L., LEVĂNȚICĂ, fam. Labiatae. Gen originar din India, Insulele Canare, regiuni mediteraneene, arbuști, semiarbuști sau erbacee, bienale. Flori (corolă bilobată, violetă, albastră, lobul superior cu 2 crestături, cel inferior cu 3 crestături, stamine libere, caliciul Cilindric 5-dințăt, cu 13-15 nervuri, albastru, păros) plăcut mirositoare, dispuse 2-10 în verticile reunite într-o inflorescență spiciformă, lungă pînă la 10 cm, fără peduncul. Frunze opuse, foarte înguste, cu margini revolute, nedivizate sau divizate.
25. [DGS] levănțică s.f. (bot.) 1 Lavandula angustifolia; lavandă, <pop.> aspic1, <înv. și reg.> moțul-curcanului (v. moț1), spichinat, spichinel, <reg.> lemnul-Domnului (v. lemn), livan, revent, <înv.> șpic. 2 Lavandula officinalis; <rar> levant1, <reg.> spichinat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL