1. [DEX '09] LEVANTIN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Levant; p. restr. negustor originar din Levant. 2. Adj. Care aparține Levantului sau levantinilor, privitor la Levant ori la levantini. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.
2. [MDA2] levantin1 sn vz levantină
3. [MDA2] levantin2, ~ă [At: BARIȚIU, P. A. II, 75 / Pl: ~i, ~e / E: fr levantin, it levantino] 1-2 smf, a (Persoană) care făcea parte din populația de bază a Levantului. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Levant. 5 smp Populație din Levant. 6-7 a Care este caracteristic (Levantului sau) levantinilor (5). 8-9 a Care aparține (Levantului sau) levantinilor (5). 10-11 a Privitor (la Levant sau) la levantini (5). 12 sm (Prc) Negustor originar din Levant. 13 smf Persoană care are însușiri specifice oamenilor din Levant. 14 a (Dep) Lipsit de scrupule Si: intrigant, ipocrit, necinstit, perfid.
4. [MDA2] levantin3, ~ă [At: CHIRIȚĂ, P. 694 / Pl: ~i, ~e / E: fr levantin] (Glg) 1 sn Ultim etaj al pliocenului în România. 2 a Care aparține levantinului3 (1). 3-4 a Care se referă (la levantin3 (1) sau) la vârsta acestuia.
5. [DEX '98] LEVANTIN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Levantului sau era originară de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. Adj. Care aparține Levantului sau populației lui, privitor la Levant sau la populația lui, specific Levantului. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.
6. [DLRLC] LEVANTIN, -Ă, levantini, -e, adj. (Învechit) Originar din Levant (= regiunile răsăritene ale Mării Mediterane), care se referă la Levant, specific Levantului. Mătase levantină. ▭ Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile. BART, E. 130. ♦ (Substantivat) Locuitor din Levant (mai ales din porturile acestuia); negustor originar din aceste locuri.
7. [DN] LEVANTIN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) care aparține Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (Geol.) (Care aparține de) ultimul etaj al pliocenului din Romînia. [Cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane].
8. [MDN '00] LEVANTIN, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Levant. 2. (depr.) necinstit, ipocrit, intrigant. II. adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului din România. (< fr. levantin)
9. [Șăineanu, ed. VI] levantin a. și m. originar din Levant.
10. [Scriban] *levantín, -ă adj. (it. levantino). Din Levant: regiunile levantine. Subst. Locuitor din Levant (maĭ ales vorbind de ceĭ ce nu-s nicĭ Turcĭ, nicĭ Arabĭ).
11. [MDA2] levantină sf [At: (a. 1818) ȘA II, 354 / V: (înv) ~in (Pl: ~uri) sn / Pl: (rar) ~ne / E: fr levantine, it levantina, ger Levantine] (Asr) Țesătură de mătase lucioasă, folosită la confecționarea rochiilor și a dublurilor.
12. [Scriban] *levantínă f., pl. e (fr. lévantine). Un fel de stofă de matasă netedă care se făcea la început în Levant. – Pe la 1800 și levantín, n., pl. urĭ.
13. [DOOM 3] levantin2 ((locuitor) din Levant) adj. m., s. m., pl. levantini; adj. f., s. f. levantină; pl. levantine
14. [DOOM 3] levantin1 (etaj al pliocenului) s. n.
15. [DOOM 2] levantin2 (etaj al pliocenului) s. n.
16. [DOOM 2] levantin1 (locuitor) adj. m., s. m., pl. levantini; adj. f., s. f. levantină; pl. levantine
17. [DOOM 2] !levantin3/levantină (țesătură) (înv.) s. n. / s. f.
18. [DOOM 3] !levantină (țesătură) (rar) s. f., g.-d. art. levantinei
19. [DE] LEVANTIN, ultimul etaj (vârstă) al Pliocenului din România, în depozite lacustre, caracterizat prin lamelibranhiate, gasteropode și mamifere; uneori, conține lignit.
20. [DGS] levantin, -ă adj. (deprec.) 1 (despre oameni sau despre modul lor de a se manifesta, de a gândi etc.) v. Calin. Disimulat. Duplicitar. Fals. Fariseic. Fățarnic. Ipocrit. Machiavelic. Mincinos. Mironosit. Nesincer. Perfid. Periculos. Pervers. Prefăcut. Șiret3. Viclean. 2 (despre oameni) v. Intrigant.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL