1. [DEX '09] LEUȘOR2, leușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui leu2; leuț2. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu2 + suf. -ușor.
2. [DEX '09] LEUȘOR1, leușori, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui leu1; leuț1. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu1 + suf. -ușor.
3. [MDA2] leușor2 sm [At: (a. 1836) PLR I, 40 / Pl: ~i / E: leu2 + -(u)șor] 1-2 (Șhp) Leu2 (1) (cu valoare mică) Si: leuț2 (1-2). 3-4 (Reg; lpl) Podoabă femeiască (din bani sau) de pietre prețioase.
4. [MDA2] leușor1 sm [At: MINEIUL (1776), 138r/10 / P: le-u~ / Pl: ~i, leișori / E: leu1 + -(i)șor] 1-2 (Șhp) Leu1 (1) (mic) Si: leuț1 (1-2), (îvr) leuleț (1-2), (pop) leușcan (1-2).
5. [DEX '98] LEUȘOR2, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu2; leuț2. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu2 + suf. -ușor.
6. [DEX '98] LEUȘOR1, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu1; leuț1. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leișori] – Leu1 + suf. -ușor.
7. [DLRLC] LEUȘOR, leușori, s. m. Diminutiv al lui leu2. Muncește gol o săptămînă Să vad-un leușor în mînă. COȘBUC, P. II 299. Dimcea... pierde trei sute de leușori. VLAHUȚĂ, O. AL. II 160. Ostașii se împărțeau în cruci (= 2000 de oameni) și s-a hotărît ca fiecare cruce să plătească pe an un leușor. BĂLCESCU, O. I 13. – Pronunțat: le-u-. - Pl. și: leișori. (TEODORESCU, P. P. 156).
8. [DOOM 3] leușor (pop.) (desp. le-u-) s. m., pl. leușori
9. [DOOM 2] !leușor (pop.) (le-u-) s. m., pl. leușori
10. [DGS] leușor s.m. 1 (zool.) leuț, <înv.> leuleț. 2 (fin.) leuț, <pop.> leușcan.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL