1. [MDA2] leucoplaste snp [At: ENC. ROM. / P: le-u~ / E: fr leucoplastes] Plastide albe sau incolore, inactive fotosintetic, care formează și acumulează amidon Si: (îvr) leucoleucite.
2. [DN] LEUCOPLASTE s.n.pl. Plastide albe sau incolore care formează și acumulează amidon. [< fr. leucoplastes, cf. gr. leukos – alb, plastes – creator].
3. [MDN '00] LEUCOPLASTE s. n. pl. plastide din citoplasmă, inactive fotosintetic. (< fr. leucoplastes)
4. [DEX '09] LEUCOPLAST, leucoplaste, s. n. Fâșie de pânză acoperită cu o substanță adezivă, folosită la fixarea pe piele a pansamentelor. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leucoplasturi] – Din germ. Leukoplast, fr. leucoplaste.
5. [MDA2] leucoplast sn [At: BELEA, P. A. 20 / P: le-u~ / Pl: ~e, ~uri / E: ger Leukoplast, fr leucoplaste] Bandă de pânză cauciucată, impregnată pe o parte cu un adeziv, folosită la fixarea pansamentelor.
6. [DEX '98] LEUCOPLAST, leucoplaste, s. n. Fâșie de țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, folosită la fixarea pansamentelor. [Pr.: le-u-. – Pl. și: leucoplasturi] – Din germ. Leukoplast, fr. leucoplaste.
7. [DN] LEUCOPLAST s.n. Țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, folosită pentru a fixa pansamentele aplicate pe răni. [Pl. -te, -turi. / < germ. Leukoplast].
8. [MDN '00] LEUCOPLAST s. n. țesătură impregnată cu cauciuc, lipicioasă pe o parte, pentru fixarea pansamentelor sau acoperirea rănilor; emplastru. (< germ. Leukoplast, fr. leucoplaste)
9. [DOOM 3] leucoplaste (plastide) (desp. le-u-co-plas-) s. n. pl.
10. [DOOM 2] leucoplaste (plastide) (le-u-co-plas-) s. n. pl.
11. [DOOM 3] !leucoplast (bandă adezivă) (desp. le-u-co-plast) s. n.
12. [DOOM 2] leucoplast (bandă adezivă) (le-u-co-plast) s. n., pl. leucoplaste
13. [DETS] LEUCO- „alb, alburiu, incolor”. ◊ gr. leukos „alb” > fr. leuco-, germ. leuko-, engl. leuco- > rom. leuco-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă imatură din seria albă, ocupînd o poziție de trecere între mieloblast și promielocit; ~blasturie (v. blast/o-, v. -urie), s. f., prezență a leucoblastelor în urină; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe albe și cărnoase; ~cian (v. -cian), s. n., pigment de culoare albă-albăstruie, prezent la alge; ~cist (v. -cist), s. n., celulă fără clorofilă, cu membrană subțire și cu perforații, prezentă la alge; ~cit (v. -cit), s. n., globulă albă prezentă în sînge, cu rol de apărare a organismului împotriva microbilor; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., leucemie*; ~citoblast (v. cito-, v. -blast), s. n., precursor al leucocitului; ~citogeneză (v. cito-, v. -geneză), s. f., leucopoieză*; ~citoliză (v. cito-, v. -liză), s. f., proces de distrugere a leucocitelor din sînge; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., reducere anormală a numărului de globule albe din sînge; sin. leucopenie; ~citopoieză (~citopoeză) (v. cito-, v. -poieză), s. f., proces de formare a leucocitelor; ~citotaxie (v. cito-, v. -taxie), s. f., deplasare a leucocitelor spre locul în care anumite microorganisme amenință integritatea tisulară; ~citoterapie (v. cito-, v. -terapie), s. f., utilizarea în scop terapeutic a leucocitelor; ~crat (v. -crat), adj., (despre minerale sau roci) care este de culoare deschisă sau incolor; ~dermie (v. -dermie), s. f., decolorare a pielii produsă de absența totală sau parțială a pigmentului melanic; sin. acromodermie; ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., leziune distrofică a substanței nervoase albe; ~fan (v. -fan), s. n., mineral complex, cristalizat în sistemul rombic, de culoare albă-cenușie; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze albe; ~foreză (v. -foreză), s. f., procedeu de recoltare a sîngelui și de reinjectare la aceeași persoană donatoare, după îndepărtarea leucocitelor; ~gen (v. -gen1), adj., care provoacă formarea globulelor albe; ~gramă (v. -gramă), s. f., examen de laborator prin care se determină numărul de globule albe din sînge; ~melalgie (v. mel/o-1, v. -algie), s. f., tulburare circulatorie periferică la extremități, însoțită de dureri și paloare tegumentară; ~melanodermie (v. melano-, v. -dermie), s. f., tulburare a pigmentației cutanate, în care zonele hiperpigmentate alternează cu cele hipopigmentate; ~metru (v. -metru1), s. n., fotometru cu care se determină gradul de alb al unor substanțe fibroase; ~patie (v. -patie), s. f., boală a pielii caracterizată prin pete albe, bine conturate; ~pedeză (v. -pedeză), s. f., proces de migrare a globulelor albe; ~penie (v. -penie), s. f., leucocitopenie*; ~plachie (v. -plachie), s. f., leucoplazie*; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., corpusculi microscopici din celulele plantelor, albi sau incolori, care formează și acumulează amidon; ~plazie (v. -plazie), s. f., îngroșare patologică a unei mucoase care se acoperă cu un țesut cornos de culoare albicioasă; sin. leucoplachie; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare și de maturație a globulelor albe; sin. leucocitogeneză; ~ragie (v. -ragie), s. f., leucoree abundentă; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere vaginală albicioasă și purulentă; ~spermie (v. -spermie), s. f., colorație albă anormală a unor semințe, din cauza lipsei pigmenților; ~terapie (v. -terapie), s. f., procedeu terapeutic care constă în provocarea creșterii exagerate a leucocitelor din sînge prin acțiunea unor substanțe chimice; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație de secționare chirurgicală a fibrelor nervoase talamofrontale; ~trih (v. -trih), adj., cu peri albi; ~trichie (v. -trichie), s. f., decolorare congenitală a părului; ~trombopenie (v. trombo-, v. -penie), s. f., scădere anormală a numărului de leucocite și de trombocite din sînge; ~xen (v. -xen), s. n., silicat de calciu și de titan, de culoare albă, întîlnit sub formă de agregate fine sau fibroase; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., corpuscul sferic albuminoid, inclus în leucoplaste.
14. [DGS] leucoplaste s.n. pl. (biol.) <înv.> leucoleucite. Leucoplastele sunt plastide albe sau incolore, inactive fotosintetic, care formează și acumulează amidon.
15. [DGS] leucoplast s.n. (farm.) emplastru, plasture, <înv.> sparadrap. A acoperit rana cu un leucoplast pentru a nu se infecta.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL