1. [DEX '09] LENEVIRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei. – V. lenevi.
2. [MDA2] lenevire sf [At: ST. LEX. 169/2 / Pl: ~ri / E: lenevi] 1 Complacere în inactivitate Si: lenevit1 (1), trândăvire. 2 Neglijare, din cauza lenii, a unei activități sau îndatoriri Si: lenevit1 (2). 3 (Ccr) Stare de inactivitate și dezinteres față de cineva, de ceva sau de sine Si: apatie, lenevit1 (3). 4 Atitudine care denotă lipsă de interes, de grijă, de atenție față de cineva, de ceva sau de sine Si: lenevit1 (4). 5-6 (Îljv) În (întru) ~ (Care este) în părăsire. 7-8 (Îal) (Care este) în neîngrijire. 9-10 (D. păr; îal) (Care este) în dezordine. 11 (Îlav) Cu ~ Încet. 12 (Fiz; îvr) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport de referință Si: repaus.
3. [DEX '98] LENEVIRE, leneviri, s. f. Acțiunea de a (se) lenevi rezultatul ei. – V. lenevi.
4. [DLRLC] LENEVIRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei: lene. Hotărî să-l spînzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. CREANGĂ, P. 329. Starea lenevirii este mormîntul disciplinei. BĂLCESCU, O. I 19.
5. [DEX '09] LENEVI, lenevesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. „leneș” < sl.).
6. [MDA2] lenevi [At: PRAV. 8 / Pzi: ~vesc / E: leniv sau leaniv (înv „leneș”)] 1-2 vir A se lăsa cuprins de lene (1). 3-4 vir A-i plăcea să rămână în inactivitate Si: a trândăvi, (reg) a se lenevoși (1-2). 5-6 vir A neglija, din cauza lenii, îndeplinirea unei îndatoriri Si: a se codi (4), a neglija, a pregeta (îrg) a se leni (1-2). 7 vr A deveni mai leneș (2). 8 vt (Înv) A amâna.
7. [DLRLC] LENEVI, lenevesc, vb. IV. Intranz. A-i fi cuiva lene să facă ceva; a se afla, a rămîne în inactivitate, a se codi, a pregeta (din cauza lenei) să acționeze, să muncească; a trîndăvi. Lenevi în pat cu o cafea. DUMITRIU, N. 104. Ți-oi spune că cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. SADOVEANU, P. M. 17. Cine a fost cumpănit a agonisit și are ce îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. REBREANU, R. I 262. ◊ Refl. Porunci să-i adune cîțiva din ținutul său, Însă de cei mai de frunte, ce să lenevea mai rău. PANN, P. V. I 109. ◊ Fig. Pe albia-i neregulată, Prahova, verzuie... aici parcă se lenevește, se-ntinde molatic... aci spumegînd se repede cu furie. VLAHUȚĂ, O. AL. II 33. Mintea... lenevindu-se moare. CONACHI, P. 278.
8. [Șăineanu, ed. VI] lenevì v. a deveni leneș. [Pol. LENIWY].
9. [Scriban] lenevésc v. tr. (vsl. lĕnovati). Fac leneș: vinu te lenevește, ĭar ceaiu și cafeaŭa te înviorează. V. intr. Trăĭesc în lenevie. V. refl. Devin leneș, simt lene: se lenevea să lucreze. V. huzuresc, trîndăvesc, tîndălesc.
10. [DOOM 3] !lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii; pl. leneviri
11. [DOOM 2] lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii
12. [DOOM 3] lenevi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lenevesc, 3 sg. lenevește, imperf. 1 leneveam; conj. prez. 1 sg. să lenevesc, 3 să lenevească
13. [DOOM 2] lenevi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lenevesc, imperf. 3 sg. lenevea; conj. prez. 3 să lenevească
14. [Argou] A LENEVI a o arde, a arde gazul de pomană, a o bate în cap, a o cloci pe vatră, a se coi, a da afară muștele din Cișmigiu / din Herăstrău, a da sfoară la zmeu, a dospi cozonacul, a face laba, a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / menta / țiparu’, a freca buha (ca să faci copii cu pene), a o freca la rece, a fute buha / vântul, a se lua de cur și a sări în sus, a se menaja, a se mocăi, a se moșmondi, a paște bobocii / muștele / vântul, a plimba mielu, a sta ca boier Bibescu, a sta ca o balegă / ca o plăcintă, a sta cu brațele încrucișate, a sta cu burta la soare, a sta cu cracii-n sus, a sta cu deștu-n cur / în fund / în gură, a sta cu mâinile în buzunare / în sân, a sta la palavre / la povești / la taclale, a ședea cloșcă, a tăia dracului bureți, a tăia frunză la câini, a târnosi mangalul.
15. [DGS] lenevire s.f. comoditate, indolență, lene, lenevie, nesilință, trândăveală, trândăvie, trândăvire, trândăvit1, <livr.> farniente, feneantism, <pop. și fam.> puturoșenie, puturoșie, <reg.> leneveală, <înv.> oțiu, tandur, <fig.; pop. și fam.> dospeală, împuțeală, <fig.; înv. și reg.> topiciune.
16. [DGS] lenevi vb. IV. (despre oameni) 1 intr. a sta, a trândăvi, <înv. și pop.> a înlenevi, a înleni, <pop. și fam.> a tândăli, a tolăni, a trântori, <pop.> a lungări, <reg.> a colnici, a coșmăgi, a diuguli, a migăli, a milcoși, a mocăi, a modoși, a putori, a târomi, a zăcări, <iron.> a se menaja, <fig.> a cloci, <fig.; pop. și fam.> a se împuți. Nu face nimic; toată ziua lenevește în casă. 2 refl. <înv. și pop.> a se înlenevi, a se înleni, <pop. și fam.> a se puturoși, <înv.> a se leni. S-a lenevit de tot de când a divorțat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL