1. [MDA2] leishmanioză sf [At: ENC. VET. 744 / P: leș-ma~ / Pl: (rar) ~ze / E: fr leishmaniose] Boală parazitară endemică provocată de leishmanie (2) care se caracterizează prin inflamații și infecții tegumentare, hepatice, intestinale etc. și prin anemie foarte gravă.
2. [DN] LEISHMANIOZĂ s.f. Boală specifică țărilor calde, provocată de leishmanie. [Pron. leș-ma-ni-o-. / < fr. leishmaniose].
3. [MDN '00] LEISHMANIOZĂ s. f. boală gravă din țările calde, provocată de leishmanie. (< fr. leishmaniose)
4. [DOOM 3] !leishmanioză [leishma pron. engl. lișme] (desp. leish-ma-ni-o-) s. f., g.-d. art. leishmaniozei; pl. leishmanioze
5. [DOOM 2] leishmanioză [leish pron. leș] (leish-ma-ni-o-) s. f., g.-d. art. leishmaniozei
6. [DE] LEISHMANIÓZE [liʃmanioze] (< fr. {i}; {s} n. pr. W.B. Leishman) s. f. pl. Gen de boli cu cu localizare cutanată sau viscerală (printre care și kala-azar) provocate de protozoare parazite intracelulare (Leishmania), în celulele endoteliale sau în leucocitele din sânge. Sunt endemice în țările calde (bazinul mediteranean, Africa Centrală și Orientală, Extremul Orient, India, America de Sud) și se întâlnește la om și la animale, fiind transmise prin rozătoare și canide infectate. Unele l. evoluează către forme grave, cu metastaze ale pielii și mucoaselor, provocând mutilări grave.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL