1. [DEX '09] LEHĂMETUI, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -ui.
2. [MDA2] lehămetui vr [At: CONTEMPORANUL V, 2/390 / V: (rar) ~hemăt~, ~hem~ / Pzi: ~'esc / E: lehamite + -ui] (Reg) 1 A se plictisi. 2 A se lehămeti (2).
3. [DLRLC] LEHĂMETUI, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se lehămeti. Atuncea cînd a văzut el cît drum mai are... pînă la apa Prutului, s-a lehămetuit și s-a hotărît să se lase. SADOVEANU, B. 251. Lumea se lehămetuise să-l mai invite. C. PETRESCU, O. P. I 229.
4. [MDA2] lehămătui v vz lehămetui
5. [MDA2] lehemetui v vz lehămetui
6. [Scriban] lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.
7. [DOOM 3] lehămetui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lehămetuiesc, 3 sg. se lehămetuiește, imperf. 1 sg. mă lehămetuiam; conj. prez. 1 sg. să mă lehămetuiesc, 3 să se lehămetuiască; imper. 2 sg. afirm. lehămetuiește-te; ger. lehămetuindu-mă
8. [DOOM 2] !lehămetui (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetuiește, imperf. 3 sg. se lehămetuia; conj. prez. 3 să se lehămetuiască
9. [DGS] lehămetui vb. IV. refl. (reg.; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”) v. Dezgusta. Sătura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL