1. [DEX '09] LEHAMITE s. f. (Fam.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehamete s. f.] – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.
2. [MDA2] lehamite sfi [At: ALECSANDRI, T. ~8 / V: ~me~, (reg) dih~, lih~ / E: bg лиха ми ти „mi-e silă”] 1 Oboseală. 2 Plictiseală. 3 Dezgust față de ceva sau de cineva. 4 (Îe) A-i fi ~, a i se face ~ (de ceva sau de cineva) A-i fi silă. 5 (Îae) A fi sătul de ceva sau de cineva. 6 (Îae) A se lipsi de ceva sau de cineva.
3. [DEX '98] LEHAMITE s. f. (Pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [Var.: lehamete s. f.] – Din bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.
4. [DLRLC] LEHAMITE s. f. (Mold.) Dezgust, silă, plictiseală. Dădu din mînă a lehamite. V. ROM. mai 1953, 90. Tata a făcut semn de lehamite cu mîna liberă și m-a privit blînd. SADOVEANU, N. F. 44. Încruntă sprincenile stufoase și făcu un semn de lehamite. C. PETRESCU, Î. II 214. ◊ (Mai ales în expr.) A-i fi (sau a i se face cuiva) lehamite (de ceva) = a-i fi silă, a fi sătul pînă în gît, a fi plictisit, a nu mai putea suporta ceva. Fiindu-le lehamite de lapte, brînză și carne de oi sfîrtecate de lup, aduceau de la cîmpie legume. SADOVEANU, B. 12. I se făcuse bietului om lehamite de atîta alergătură și de atîta încordare sufletească. SLAVICI, O. I 356. Măi frate... mi-e lehamite de frăția noastră. CREANGĂ, P. 38. (Eliptic; în forma lehamete) Vărul d-tale n-are nici un haz... Lehamete și de parale. ALECSANDRI, T. I 120. – Variantă: lehamete s. f.
5. [Scriban] lehámite (scris și -ete) adv. (răd. leh din lehăĭesc și sufixu mite din cogeamite). Mold. nord. A-țĭ fi lehamite de ceva, a fi grozav de plictisit: țăriĭ ĭ-e lehamite de demagogie. – În sud dihamite. V. helbet.
6. [DEX '09] LEHAMETE s. f. v. lehamite.
7. [MDA2] lehamete sf vz lehamite
8. [MDA2] lihamite sf vz lehamite
9. [Șăineanu, ed. VI] lehamete adv. Mold.: sătul până în gât; mi-e lehameie de frăția voastră CR. [Dela un primitiv leh cu sensul de superfluu (v. lehăì) și cu finalul analogic din (cogea)mite].
10. [DOOM 3] lehamite (fam.) s. f.
11. [DOOM 2] lehamite (fam.) s. f.
12. [MDO] lehamite
13. [IVO-III] lehamite.
14. [Argou] STARE DE LEHAMITE sictir, târș, târșală.
15. [DGS] lehamite s.f. (pop. și fam.) 1 v. Aversiune. Dezgust. Fobie. Neplăcere. Oroare. Repugnanță. Repulsie. Scârbă. Silă. 2 v. Blazare. Dezabuzare. Lasitudine. Plictiseală. Urât1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL