1. [DEX '09] LEGIFERARE, legiferări, s. f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. – V. legifera.
2. [MDA2] legiferare sf [At: MAIORESCU, D. I., 434 / Pl: ~rări / E: legifera] 1 Elaborare a unei legi (37) Si: legiferat1 (1). 2 Adoptare a legilor (37) Si: legiferat1 (2). 3 Reglementare prin legi (37) Si: legiferat1 (3). 4 Consfințire prin lege (37) Si: legiferat1 (4). 5 (Rar) Lege (37). 6 (Fig) Impunere a unor legi (37) stricte Si: legiferat1 (5).
3. [DN] LEGIFERARE s.f. Acțiunea de a legifera și rezultatul ei. [< legifera].
4. [DEX '09] LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.
5. [MDA2] legifera [At: KOGĂLNICEANU, O. IV1, 77 / V: ~ri / Pzi: ~rez, (rar) legifer / E: fr legiférer, it legiferare] 1-2 vti A elabora (legi sau) o lege (37). 3-4 vti A adopta (legi sau) o lege (37). 5 vt A reglementa prin lege (37). 6 vt A consfinți prin lege (37). 7 vi (Fig) A impune reguli stricte. 8 vt A stabili legi (37), reguli care guvernează un anumit domeniu.
6. [MDA2] legiferi v vz legifera
7. [DLRLC] LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A face, a promulga o lege; a stabili ceva prin lege. Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.
8. [DN] LEGIFERA vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. légiférer, cf. lat. legifer – cel care face legi].
9. [MDN '00] LEGIFERA vb. tr. a elabora și a adopta legi. (< fr. légiférer, it. legiferare)
10. [Șăineanu, ed. VI] legiferà v. a face legi.
11. [Scriban] *legiferéz v. intr. (fr. légiférer, a legifera, d. lat. légifer, legiferi, legislator). Fac legĭ.
12. [DOOM 3] legiferare s. f., g.-d. art. legiferării; pl. legiferări
13. [DOOM 2] legiferare s. f., g.-d. art. legiferării; pl. legiferări
14. [DOOM 3] legifera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legiferez, 3 legiferează; conj. prez. 1 sg. să legiferez, 3 să legifereze
15. [DOOM 2] legifera (a ~) vb., ind. prez. 3 legiferează
16. [IVO-III] legiferez.
17. [DGS] legiferare s.f. (jur.) legalizare, reglementare, <înv.> legiuire, <grec.; înv.> nomotesie. S-a decis legiferarea reformei agrare.
18. [DGS] legifera vb. I. (jur.) 1 intr. <rar> a legisla. Puterea legislativă este una dintre cele trei puteri ale statului constituțional care legiferează. 2 tr. (compl. indică fapte, stări, situații, impozite, dispoziții etc.) a legaliza, a reglementa, <înv. și pop.> a lega1, <înv.> a legiui, a nomotemisi. Noul guvern a legiferat reforma agrară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL