1. [DEX '09] LEGĂMÂNT, legăminte, s. n. 1. Promisiune solemnă, angajament de a face ceva. 2. Învoială, convenție. – Lat. ligamentum.
2. [MDA2] legământ sn [At: CANTEMIR, HR. 23 / V: (pop) ~gam~, ~minte / Pl: ~minte, (îvp) ~uri / E: ml ligamentum] 1 Ceea ce servește spre a lega. 2 Ceea ce servește spre a uni. 3 Ceea ce servește spre a strânge ceva Si: legătoare. 4 (Înv Ligament. 5 (Înv) Tendon. 6 Raport. 7 Relație. 8 Legătură. 9 (Înv; îlpp) Fără ~ cu... Fără legătură cu... 10 Acord. 11 Convenție. 12 Pact. 13 Învoială. 14 Înțelegere. 15 (Înv;îs) ~ de pace Tratat de pace. 16 (Pex: îas) Alianță. 17 Promisiune solemnă Si: făgăduială, jurământ. 18 Angajament. 19 Îndatorire. 20 Obligație impusă de o autoritate sau de un principiu moral. 21 Vrajă.
3. [Șăineanu, ed. VI] legământ n. 1. ceea ce servă a lega; 2. fig. convențiune, pact. [Lat. LIGAMENTUM].
4. [MDA2] legamânt sn vz legământ
5. [MDA2] legaminte sn vz legământ
6. [DLRLC] LEGĂMÎNT, legăminte, s. n. 1. Promisiune solemnă, angajament de a face ceva. Făceam în mine legămînt să nu uit pînă la sfîrșitul vieții mele raiul de la Nada Florilor. SADOVEANU, N. F. 84. Cristophi era un ofițer, un căuzaș afiliat al Frăției, un om care știa ce legămînt face. CAMIL PETRESCU, O. II 29. N-au putut să-și îndeplinească legămintele ce au făcut. ISPIRESCU, L. 219. 2. Învoială, înțelegere, convenție. Mă frate... eu fac cu tine un legămînt, ca să nu te mai văz așa de amărît. SADOVEANU, M. C. 71. Îndestule... sînt temeiurile voastre spre a ne lepăda de acum de orice vechi legăminte cu fățarnica și barbara putere turcească. ODOBESCU, S. III 452. 3. (Învechit) Unire, legătură, relație. Depresiuni ca acestea am încercat adesea în călătoriile mele prin țară, și suvenirea lor nu este cel mai slab legămînt ce strînge inima mea de patrie. ODOBESCU, S. II 270.
7. [Scriban] legămînt n., pl. inte (lat. lĭgamentum. V. ligament). Ligament. Fig. Obligațiune, convențiune: a avea legămînt cu (saŭ față de) cineva.
8. [DOOM 3] legământ s. n., pl. legăminte
9. [DOOM 2] legământ s. n., pl. legăminte
10. [IVO-III] legământ, -minte.
11. [DFS] jurământ, sau autoimprecație-legământ. Caracteristica lexico-gramaticală a j. este că autoimprecația se exprimă într-o principală însoțită totdeauna (efectiv, prin subînțelegere ori chiar elipsă) de o subordonată condițională, menită să exprime circumstanța care motivează j. Este ilustrativ exemplul oferit de Racine (jurământul unui captiv din Babilon, de a nu uita niciodată Ierusalimul) (I): „Cum vom cânta cântare Domnului pe pământ străin? Dacă te voi uita, Jèrusalime, să mi se usuce mâna; limba să mi se usuce în gură, dacă nu-mi voi mai aduce aminte de tine.” În vorbirea comună se folosesc și formule de jurământ vulgare, ironizate de Caragiale („Să n-am parte de Zoițica” ș.a.).
12. [DGS] legământ s.n. 1 (de obicei constr. cu vb. „a lua”, „a respecta”, „a ține3”) angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, promisiune, vorbă, <astăzi rar> parolă, <rar> făgăduire, <înv. și reg.> făgadă, făgădaș, făgădeț, juruită, <reg.> juruință, <înv.> promitere, sfătuit, voroavă, <turc.; înv.> bacalâm. Legămintele avocatului îi redau speranța că fiul ei va fi eliberat. 2 (de obicei constr. cu vb. „a ține”, „a respecta”, „a călca”) jurământ, <înv. și reg.> făgădaș, făgădeț, juruință, <reg.> jur3, <înv.> făgăduință, jurare. S-a supărat pe el pentru că nu și-a ținut legământul. 3 acord, aranjament combinație, contract, convenție, înțelegere, învoială, învoire, pact1, tranzacție, <livr.> agreement, <pop.> nărăveală, târg, tocmeală, tocmire, <fam.> șustă, <reg.> așezălaș, comințeu, prinsoare, uneală, <înv.> așezământ, așezătură, cuvânt, punere în lucrare, simfonie, sulf2, șart2, <grec.; înv.> sintichi, <fig.; înv. și pop.> legătură. Conform legământului, îi revin 25 de procente din profit. 4 (în credințe și superstiții; pop.) v. Descântec. Farmec. Magie. Sortilegiu. Vrajă. Vrăjitorie. 5 (înv.; de obicei urmat de determ. care indică felul, natura, caracterul) v. Legătură. Raport. Relație. 6 (înv.) v. Legătoare (v. legător). Legătură. 7 (polit., milit.; înv.) v. Alianță. Bloc1. Coaliție.
13. [CECC] Ex voto (lat. „după legămînt”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL