1. [DEX '09] LĂVICER s. n. v. lăicer.
2. [MDA2] lăvicer sn vz lăicer
3. [Scriban] lăvicér și lăĭcér n., pl. e (d. laviță). Țol de întins pe pat orĭ pe o ladă.
4. [DEX '09] LĂICER, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-. – Var.: lăvicer s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.
5. [MDA2] laicer sn vz lăicer
6. [MDA2] lavicer s vz lăicer
7. [MDA2] lăcer sm vz lăicer
8. [MDA2] lăicer sn [At: (a. 1784) IORGA, S. D. VII, 233 / V: (reg) lai~, lavi~, lăcer, lăvi~, (îrg) lăviceriu, lei~, levi~ / Pl: ~e / E: leviță + -ar] 1 (Reg) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc lavițele și pereții. 2 (Pex) Orice fel de covor țărănesc Si: (reg) scoruș. Vz scoarță.
9. [MDA2] lăviceriu sn vz lăicer
10. [MDA2] leicer[1] sm vz lăicer
11. [DLRLC] LĂICER, lăicere, s. n. (Mold.) Scoarță îngustă de lînă colorată, țesută cu dungi sau alesături, cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. Șoprul... avea acum pardoseală de lăicere peste pereții de stuf dinspre răsărit și miazănoapte. SADOVEANU, P. M. 253. Întinse lăicer nou pe laviță. C. PETRESCU, Î. II 161. Lînuri boite fel de fel pentru scoarțe și lăicere. CREANGĂ, A. 97. Jos, pe iarbă, stau întinse lăicere înflorite. BELDICEANU, P. 53. – Pronunțat: lă-i-. - Variantă: lăvicer (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 14, VLAHUȚĂ, N. 10) s. n.
12. [Șăineanu, ed. VI] lavicer n. V. lăicer.
13. [Șăineanu, ed. VI] lăicer n. covor țărănesc îngust și lung: lânuri pentru scoarțe și lăicere CR. [V. laiță].
14. [Scriban] lăicér, V. lăvicer.
15. [DOOM 3] !lăvicer (reg.) s. n., pl. lăvicere
16. [DOOM 2] lăvicer v. lăicer
17. [DOOM 2] lăicer (lă-i-)/lăvicer (reg.) s. n., pl. lăicere/lăvicere
18. [MDO] lăicer
19. [DE] LĂICÉR (LĂVICÉR) (< la(v)iță) s. n. (Reg.) Scoarță țărănească de lână, lungă și îngustă, ornamentată mai ales liniar, prin alternarea dungilor subțiri cu cele late, în două-trei tonuri de culoare; folosită mai ales în Moldova pentru a acoperi lavițele, pereții sau dușumelele.
20. [DGS] lăicer s.n. (reg.) 1 v. Cergă. Cuvertură. Față de pat. Învelitoare. Pătură. Velință. 2 v. Covor. Scoarță.
21. [DRAM 2021] lăicér, lăicere, s.n. 1. Covor țărănesc care se pune pe laiță. 2. Ladă pe lângă perete; laiță. (Mold.). – Din la(v)iță + suf. -ar (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL