1. [DEX '09] LĂUTOARE, lăutori, s. f. (Reg.) Lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. [Pr.: lă-u-] – Lăut + suf. -oare.
2. [DLRLC] LĂUTOARE, lăutori, s. f. (Regional) Apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. Îl întrerupse unul cu părul asudat tot, parcă atunci și l-ar fi scos dintr-o lăutoare. CAMILAR, TEM. 275. Fata suflecă mînicile și s-apucă de treabă. Întîi și-ntîi face lăutoare. CREANGĂ, P. 289. Una-i pune lăutoare, Ca să-i fie-opăritoare. ALECSANDRI, P. P. 372.
3. [Șăineanu, ed. VI] lăutoare f. apa fiartă pentru spălarea capului: acum pune de lăutoare și grijește! CR. [Lat. LAVATORIA].
4. [Scriban] lăutoáre f., pl. orĭ. (lat. lavatoria = lavatorium, spălător, loc de spălat). Acțiunea de a saŭ de a te la. Apă de lăut.
5. [DOOM 3] lăutoare (pop.) (desp. lă-u-) s. f., g.-d. art. lăutorii; pl. lăutori
6. [DOOM 2] lăutoare (reg.) (lă-u-) s. f., g.-d. art. lăutorii; pl. lăutori
7. [DGS] lăutoare s.f. {reg.) I 1 v. Baie1. Îmbăiere. Scăldare. Scăldat1. 2 (concr.) v. Baie1. Cadă. Vană. II (bot.) v. Urechea-iepurelui (v. ureche) (Bupleurum rotundifolium).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL