1. [DEX '09] LĂTURALNIC, -Ă, lăturalnici, -ce, adj. Care este așezat, se află la o parte, la o margine; lateral; colateral; (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic; lăturaș. ♦ Fig. (Rar) Ocolit, tainic, ascuns. ♦ Fig. Incorect, necinstit. – Latură + suf. -alnic.
2. [MDA2] lăturalnic, ~ă [At: SĂULESCU, HR. I, 219/20 / Pl: ~ici, ~ice / E: latură + -alnic] 1 a Care se află la o margine sau la o extremitate Si: lateral, lăturaș (1), (Ban) lăturinț (1), (îvr) lăturiș. 2 a Care este departe de centru Si: lăturaș (2), mărginaș, periferic. 3 a (D. drumuri, străzi etc.) Izolat. 4 a (Fig) Care nu se află în centrul preocupărilor Si: minor, neînsemnat. 5 a (Fig) Care nu are legătură cu ceva. 6 a (Fig) Tăinuit. 7 a (Fig) Incorect. 8 a (Fig) Necinstit. 9 a (Îvr; d. rude, grade de rudenie) Colateral. 10 smp Lătunași.
3. [DLRLC] LĂTURALNIC, -Ă, lăturalnici, -e, adj. Care este așezat la o parte, la o margine (v. lateral); (despre drumuri, străzi etc.) izolat, dosnic, retras. A intrat printr-o ușă lăturalnică un bărbat cu ochi albaștri. PAS, Z. I 318. La o înfurcătură de drumuri, de pe un drum lăturalnic, vede apropiindu-se cătră drumul ei o ceată veselă de călăreți tineri. CARAGIALE, O. III 99. Satul Humuleștii, în care m-am trezit, nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii. CREANGĂ, O. A. 68. Ei umblau tot mai mult noaptea, pe răcoare, prin căi pustii și lăturalnice. ODOBESCU, S. I 147. ♦ Fig. Ocolit, tainic, ascuns; (cu sens peiorativ) incorect, necinstit, nepermis. Invocase fel de fel de motive și toate lăturalnice. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 187. E dorința de a o asigura că nu pot avea gînduri lăturalnice. IBRĂILEANU, A. 44.
4. [Șăineanu, ed. VI] lăturalnic a. 1. ce vine de o parte, dosnic: căi pustii și lăturalnice Od.; 2. fig. accesoriu.
5. [Scriban] lăturálnic, V. lateral.
6. [Scriban] *laterál, -ă adj. (lat. lateralis, d. latus, láteris, lature). Care e la o parte, la o lature: drum lateral. Care e la coaste: durere laterală. Adv. La coaste: a fost izbit lateral. – Fals lăturalnic, cuv. ibrid fabricat de ignoranțĭ.
7. [DOOM 3] lăturalnic adj. m., pl. lăturalnici; f. lăturalnică, pl. lăturalnice
8. [DOOM 2] lăturalnic adj. m., pl. lăturalnici; f. lăturalnică, pl. lăturalnice
9. [DGS] lăturalnic, -ă adj., s.m. I adj. 1 (despre construcții, elemente de construcție, obiecte etc.) lateral, <înv. și reg.> lăturiș, <înv.> lătural. Construcția are un corp central și două aripi lăturalnice. Iese în curte printr-o ușă lăturalnică. 2 (despre zone, terenuri, construcții etc.) lateral, lăturaș, limitrof, mărginaș, <reg.> mărginos. Satul nu are o poziție lăturalnică în comună, ci este chiar în centrul ei. 3 (despre drumuri, străzi etc.) izolat, lateral, <pop.> lăturaș. S-a întors acasă pe un drum lăturalnic. 4 (despre elemente de construcție, locuri, încăperi etc.) ascuns2, discret, dosnic, ferit, izolat, retras, secret2, singuratic, tainic, tăinuit, <rar> lăturaș, <pop. și fam.> dosit, <înv. și reg.> lăturiș, <înv.> singureț, singurit. Se retrage în colțul cel mai lăturalnic al camerei. 5 (înv.; despre rude, grade de rudenie etc.) v. Colateral. Lateral. II adj. fig. 1 (în opoz. cu „principal” mai ales despre probleme teoretice sau practice) colateral, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, nesemnificativ, secundar, <fig.> adiacent, lateral, periferic, satelit. Se aduce în discuție o chestiune lăturalnică, care nu interesează pe nimeni. 2 (despre sentimente, intenții, gânduri etc. ale oamenilor) ascuns2, lăuntric, mistic, secret2, tainic, tăinuit. Are o admirație lăturalnică față de el. 3 (jur.; despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) ilegal, ilicit, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, oneros, <fig.> murdar, necurat, <fig.; înv.> stângaci. Este implicat în afaceri lăturalnice. III s.m. (în Ev. Med., în Țările rom.) vednaș. Lăturalnicii erau țărani aserviți stăpânului feudal, veniți din alte zone, care locuiau la marginea satului sau a moșiei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL