1. [DEX '09] LĂSTĂRIȘ, lăstărișuri, s. n. Mulțime de lăstari: p. ext. pădurice tânără și deasă. – Lăstar + suf. -iș.
2. [MDA2] lăstăriș sn [At: JIPESCU, ap. DDRF / V: (reg) ~turiș1 / Pl: ~uri / E: lăstar1 + -iș] 1 Mulțime de lăstari1 (1) Si: lăstăret (1). 2 (Pex) Pădure tânără și deasă Si: lăstar1 (5), lăstăret (2). 3 (Fig) Desiș. 4 (Fig) Urmaș.
3. [DLRLC] LĂSTĂRIȘ, lăstărișuri, s. n. Mulțime de lăstari, pădurice tînără, măruntă și deasă. Lăstărișul tînăr a izbucnit și se înalță tot mai triumfător, mînat de puterea pămîntului. STANCU, U.R.S.S. 106. Oamenii s-au risipit în cîmp și-n niște lăstărișuri. SADOVEANU, P. M. 40. A ochit niște lăstărișuri într-o margine de hat și... și-a făcut culcuș moale pe iarbă. POPA, V. 181.
4. [MDA2] lăsturiș1 sn vz lăstăriș
5. [MDA2] vlăstăret sn [At: TDRG / Pl: ~uri / E: vlăstar + -et] (Rar) 1-2 Vlăstăriș (1-2).
6. [Scriban] vlăstărét și vlăstăríș n., pl. urĭ (d. vlăstar). Totalitatea vlăstarilor. Pădure tînără. – Și lăst-.
7. [DOOM 3] lăstăriș s. n., pl. lăstărișuri
8. [DOOM 2] lăstăriș s. n., pl. lăstărișuri
9. [DGS] lăstăriș s.n. (bot.; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care arată felul) crâng, desiș, hățiș, mladă, stufăriș2, tufărie, tufăriș, tufiș, <rar> lăstăret, nuieliș, perdea, stuf, tufărime, <pop.> arin, bunget, desime, <înv. și reg.> zbeg, <reg.> buhaș, ciritel, hațeg, hăciugă, hălăciugă, hâns, huceag, huci1, nuielărie, păhui1, rediu, strufină, târș, târșar, tufar, țuhă, <înv.> desie. Dintr-un lăstăriș sare o căprioară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL