1. [DEX '09] LĂSTĂRIRE, lăstăriri, s. f. (Rar) Acțiunea de a lăstari și rezultatul ei. – V. lăstări.
2. [MDA2] lăstărire sf [At: ENC. AGR. IV, 332 / Pl: ~i / E: lăstări[1]] 1 (Pop) Apariție a lăstarilor Si: lăstărit1 (1). 2 Încolțire. 3 Suprimare a lăstarilor1 (1) de prisos de la pomi, vița de vie etc. Si: lăstărit1 (3). 4 Împletire din nuiele Si: lăstărit1 (4). 5 Îndepărtare unul de altul Si: lăstărit1 (5).
3. [DEX '98] LĂSTĂRIRE, lăstăriri, s. f. Acțiunea de a lăstări și rezultatul ei. – V. lăstări.
4. [DEX '09] LĂSTĂRI, lăstăresc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăți; fig. a încolți. 2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar.
5. [MDA2] lăstări [At: ODOBESCU, S. III, 559 / Pzi: ~resc / E: lăstar1] 1 vi (D. plante sau părți ale lor) A da lăstari1 (1) Si: (pop) a înfrăți, (îvp) a odrăsli. 2 vi (Fig) A încolți. 3 vt A suprima lăstarii1 (1) de prisos. 4 vt (Ban) A împleti din nuiele. 5 vt (Mun) A îndepărta unul de altul.
6. [DEX '98] LĂSTĂRI, lăstăresc, vb. IV. 1. Intranz. (La pers. 3) A da lăstari; a înfrăți; fig. a încolți. 2. Tranz. A suprima lăstarii de prisos. – Din lăstar.
7. [DLRLC] LĂSTĂRI, lăstăresc, vb. IV. Intranz. A da lăstari. Pentru ca rădăcinile să nu lăstărească... s-a pus... sub pămînt un strat gros de var. GALAN, Z. R. 118. ◊ Fig. Dintr-o veridică și nemeșteșugită povestire va lăstări în mintea fiecăruia credința că în poporul romînesc... viază un simțămînt al datorințelor sale către țară. ODOBESCU, S. III 559. ◊ Tranz. Pădurea rasă de la fața pămîntului nu mai avea de unde lăstări arbore de soi bun. C. PETRESCU, A. 395.
8. [Șăineanu, ed. VI] lăstarì v. 1. a scoate lăstari; 2. fig: a se naște.
9. [Scriban] vlăstărésc v. intr. (d. vlăstar). Daŭ vlăstarĭ, încolțesc, răsar: trunchĭu tăĭat vlăstărește. – Și lăst-.
10. [DOOM 3] lăstărire (rar) s. f., g.-d. art. lăstăririi; pl. lăstăriri
11. [DOOM 2] lăstărire (rar) s. f., g.-d. art. lăstăririi; pl. lăstăriri
12. [DOOM 3] lăstări (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăstăresc, 3 sg. lăstărește, imperf. 1 lăstăream; conj. prez. 1 sg. să lăstăresc, 3 să lăstărească
13. [DOOM 2] lăstări (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăstăresc, imperf. 3 sg. lăstărea; conj. prez. 3 să lăstărească
14. [DE] LĂSTĂRÍRE (< lăstări) s. f. Proces de regenerare a unei plante, atunci când tulpina a fost ruptă, tăiată sau a degenerat. Se întâlnește mai ales la foioase și la numeroase erbacee.
15. [DGS] lăstărire s.f. (bot.) înfrățire, <înv. și pop.> odrăslire. Lăstărirea este un mijloc de reîntinerire a arborilor.
16. [DGS] lăstări vb. IV. intr. (bot.) 1 (despre plante sau despre părți ale lor) a înfrăți, <înv. și pop.> a odrăsli, <reg.> a otăvi, a pui2, a susiori. Plantele care lăstăresc dau naștere unor tulpini secundare. După secerat, grâul furajer lăstărește pe miriște. 2 (rar; despre plante) v. Apărea. Arăta. Crește. Germina. Ieși. Ivi. Încolți. Miji. Răsări1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL