1. [DEX '09] LĂSĂTURĂ, lăsături, s. f. (Rar) Loc în care s-a produs o denivelare. – Lăsa + suf. -ătură.
2. [MDA2] lăsătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: lăsa + -ătură] 1 (Înv) Abandonare. 2 (Înv) Amânare. 3 (Înv) Omitere. 4-5 (Tip; înv) Cuvânt sau fragment de text omis de zețar la culegerea unei pagini. 6 (Pop) Vale puțin adâncă, formată între două ridicături de teren Si: șa, (reg) curmătură. 7 (Pop) Obiect care atârnă.
3. [DLRLC] LĂSĂTURĂ, lăsături, s. f. Locul în care s-a produs o denivelare.
4. [Scriban] lăsătúră f., pl. ĭ. Acțiunea orĭ modu de a se lăsa, de a se scoborî (un stol de păsărĭ, un aeroplan). Stol de păsărĭ care s’a lăsat pe un loc.
5. [DOOM 3] lăsătură s. f., g.-d. art. lăsăturii; pl. lăsături
6. [DOOM 2] lăsătură s. f., g.-d. art. lăsăturii; pl. lăsături
7. [DGS] lăsătură s.f. (geomorf.; pop.) v. Depresiune.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL