1. [DEX '09] LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.
2. [MDA2] lărmui [At: ȘINCAI, HR. I, 316/15 / Pzi: 6 ~esc / E: larmă + -ui] 1 vt (Îvr) A alarma. 2 vr (Îvr) A se răzvrăti. 3 vi A face zgomot mare. 4 vi (D. spații; udp „de”) A răsuna.
3. [DEX '98] LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, a produce zgomot mare. – Larmă + suf. -ui.
4. [DLRLC] LĂRMUI, lărmuiesc, vb. IV. Intranz. A face larmă, zgomot mare. Tot așa lărmuia și atunci vizitiul lui Nicodim Caznaș înainte de a-și prăvăli caii pe drumul către gară. GALAN, Z. R. 7. În mărăcinișuri lărmuiau păsărele de felurite neamuri. SADOVEANU, M. C. 184. Lărmuind cu bucurie, Bat în geam, fac zarvă multă. IOSIF, PATR. 46.
5. [Șăineanu, ed. VI] lărmuì v. a face larmă.
6. [Scriban] lărmuĭésc v. intr. (d. larmă saŭ ung. lármáznĭ). Trans. Barb. Fac gălăgie, vociferez.
7. [DOOM 3] lărmui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiesc, 3 sg. lărmuiește, imperf. 1 lărmuiam; conj. prez. 1 sg. să lărmuiesc, 3 să lărmuiască
8. [DOOM 2] lărmui (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lărmuiesc, imperf. 3 sg. lărmuia; conj. prez. 3 să lărmuiască
9. [DGS] lărmui vb. IV. 1 intr. (pop. și fam.; despre oameni) <reg.> a hălălăi, a lărmălui, a loloti. A trecut un grup de tineri, lărmuind zgomotos. 2 tr., refl. (înv.; compl. sau sub. indică oameni) v. Alarma. Alerta. Angoasa. Frământa. Impacienta. Intriga. Îngrijora. Neliniști. Preocupa. Speria. Tulbura. 3 refl. (înv.; despre colectivități, grupuri) v. Agita. Mișca. Răscula. Răzvrăti. Revolta. Ridica. Tulbura.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL