1. [DEX '09] LARINGOSCOP, laringoscoape, s. n. Instrument alcătuit dintr-o oglindă prevăzută cu coadă lungă, folosit la examinarea laringelui. – Din fr. laryngoscope.
2. [MDA2] laringoscop sn [At: ENC. ROM. / Pl: ~oape / E: fr laryngoscope] (Med) Instrument medical format dintr-o oglindă montată la capătul unei tije, cu ajutorul căruia se examinează cavitatea laringelui.
3. [DLRLC] LARINGOSCOP, laringoscoape, s. n. Instrument constînd dintr-o oglindă prevăzută cu coadă lungă, folosit la examinarea laringelui.
4. [DN] LARINGOSCOP s.n. Instrument format dintr-o oglindă cu coadă lungă, cu ajutorul căruia se examinează laringele. [Pl. -scoape. / < fr. laryngoscope, cf. gr. larynx – laringe, skopein – a privi].
5. [MDN '00] LARINGOSCOP s. n. instrument, oglindă cu coadă lungă, folosită în laringoscopie. (< fr. laryngoscope)
6. [Scriban] *laringoscóp n., pl. oape (d. laringe și scop ca în micro-scop). Aparat cu care te poțĭ uĭta în laringe.
7. [DOOM 3] laringoscop (desp. -gos-cop/-go-scop) s. n., pl. laringoscoape
8. [DOOM 2] !laringoscop (-gos-cop/-go-scop) s. n., pl. laringoscoape
9. [DETS] LARINGO- „laringe, laringian”. ◊ gr. larynx, ngos „laringe, gîtlej” > fr. laringo-, germ. id., engl. id. > rom. laringo-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare a laringelui; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție a laringelui; ~fon (v. -fon), s. n., dispozitiv electroacustic care transformă oscilațiile laringelui în semnale electrice, utilizat în telefonia prin radio din tanc sau din avion; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în laringologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia laringelui; ~malacie (v. -malacie), s. f., ramoliție a laringelui; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a laringelui; ~patie (v. -patie), s. f., afecțiune a laringelui; ~piocel (v. pio-, v. -cel2), s. n., laringocel care conține puroi; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a laringelui; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a laringelui; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de sutură a laringelui; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a laringelui; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical cu care se examinează laringele; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a laringelui cu ajutorul laringoscopului; ~spasm (v. -spasm), s. n., mișcare spasmodică a laringelui; ~stenoză (v. -stenoză), s. f., îngustare patologică a laringelui; ~stroboscop (v. strobo-, v. -scop), s. n., aparat utilizat pentru studiul mobilității corzilor vocale; ~tom (v. -tom), s. n., instrument întrebuințat în laringotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a laringelui; ~traheotomie (v. traheo-, v. -tomie), s. f., deschidere chirurgicală a părții inferioare a laringelui și a traheii; ~xeroză (v. -xeroză), s. f., uscare patologică a mucoasei laringale.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL