1. [DEX '09] LĂNȚUȘOR, lănțușoare, s. n. (Rar) Lănțișor. – Lanț + suf. -ușor.
2. [MDA2] lănțușor sn [At: LM / Pl: ~oare / E: lanț + -oare] 1-12 (Reg; șhp) Lănțișor (1-12).
3. [DEX '98] LĂNȚUȘOR, lănțușoare, s. n. Lănțișor. – Lanț + suf. -ușor.
4. [DLRLC] LĂNȚUȘOR, lănțușoare, s. n. Lănțișor. Așezîndu-mi ceasornicul cu lănțușorul de după gît ca o amuletă, îi vorbii lui Culai. SADOVEANU, Î. A. 50.
5. [DOOM 3] lănțușor (rar) s. n., pl. lănțușoare
6. [DOOM 2] lănțușor (rar) s. n., pl. lănțușoare
7. [DGS] lănțușor s.n. 1 lănțișor, lănțuc, <pop.> lănțic, lănțuleț, lănțuș, lănțușel. 2 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică nume de metale prețioase) lănțișor, lănțuc, <pop.> lănțic, lănțuleț, lănțuș, lănțușel, <reg.> lănțujel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL