1. [DEX '09] LĂNȚIȘOR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț; lanț mic de metal prețios, servind ca podoabă; lanțug, lănțuș, lănțușor. ♦ Lucrătură sau împletitură cu un singur fir, făcută cu acul sau cu croșeta, care are forma unui lanț mic. – Lanț + suf. -ișor.
2. [MDA2] lănțișor sn [At: BOJINCĂ, A. II, 128 / Pl: ~oare / E: lanț + -ișor] 1-12 (Șhp) Lanț (1, 26-28, 38-39) (mic și subțire) Si: (pop) lănțuleț (1-12), (pfm; înv) lănțug (12-23), (rar) lănțeguș (1-12), lănțuc (1-12), (reg) lănțic (1-12), lănțujel (1-12), lănțurel (1-12), lănțuș (1-12), lănțușor (1-12), lănțuț (1-12). 13 (Mat) Curbă a cărei formă este dată de poziția de echilibru a unui fir omogen, flexibil și inextensibil, suspendat la capete.
3. [DLRLC] LĂNȚIȘOR, lănțișoare, s. n. Diminutiv al lui lanț (2); lanț mic (de metal prețios) servind ca podoabă.
4. [DOOM 3] lănțișor s. n., pl. lănțișoare
5. [DOOM 2] lănțișor s. n., pl. lănțișoare
6. [DGS] lănțișor s.n. 1 lănțuc, lănțușor, <pop.> lănțic, lănțuleț, lănțuș, lănțușel. Cheile de la casă erau legate cu un lănțișor. 2 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică nume de metale prețioase) lănțuc, lănțușor, <pop.> lănțic, lănțuleț, lănțuș, lănțușel, <reg.> lănțujel. Poartă la gât un lănțișor de aur, cu o cruciuliță. 3 lanț, <reg.> lanțug. Fata știe să împletească cu croșeta numai lănțișoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL