1. [DEX '09] LANDOU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.
2. [MDA2] landou sn [At: NEGRUZZI, S. I, 37 / Pl: ~ri / E: fr landau] 1 Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2 Cărucior pentru copii, mare și acoperit.
3. [DLRLC] LANDOU, landouri, s. n. 1. Trăsură mare și luxoasă, cu patru locuri așezate față în față și cu capotă formată din două părți, fiecare putînd fi ridicată și coborîtă după voie. Ulița se umpluse de un șir interminabil de trăsuri și landouri. CĂLINESCU, N. 21. Doctorul Mazîlu, de douăzeci și cinci de ani, în fiecare început de iunie debarca aici, dintr-un landou vast și prăfuit. C. PETRESCU, Î. II 243. Un frumos landou de Viena venea înhămat de patru telegari. NEGRUZZI, S. I 37. 2. Cărucior mare și confortabil de copil.
4. [DN] LANDOU s.n. 1. Trăsură de lux cu două banchete așezate față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. Cărucior de copil, mare și închis. [Var. landau s.n. / < fr. landau, cf. germ. Landauer < Landau – oraș în Germania].
5. [MDN '00] LANDOU s. n. 1. trăsură de lux cu două banchete față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. cărucior de copil, mare și închis. (< fr. landou)
6. [Scriban] *landóŭ n., pl. urĭ (fr. landau, d. Landau, un oraș din Germania, unde acest fel de trăsurĭ aŭ fost fabricate mai întîĭ). Un fel de trăsură boĭerească cu doŭă canapele, ca și berlina, și care, după voință poate fi acoperită, ca cupeurile, saŭ descoperită (rădvan).
7. [DN] LANDAU s.n. v. landou.
8. [Șăineanu, ed. VI] landau n. trăsură cu patru roate și pe arcuri, a cării parte de sus e formată din două foale ce se îndoaie după plac.
9. [DOOM 3] landou s. n., art. landoul; pl. landouri
10. [DOOM 2] landou s. n., art. landoul; pl. landouri
11. [IVO-III] landou, -douri.
12. [DER] landou (landouri), s. n. – Cărucior de copil. Fr. landau; finala ca în carou, erou etc.
13. [DE] LANDAU, Edmund (1877-1938), matematician german. Contribuții la teoria numerelor și a funcțiilor. A introdus un sistem de simboluri pentru a exprima relația dintre două funcții f și g în jurul unui punct comun a (simbolurile lui L.).
14. [DE] LANDAU, Lev Davidovici (1908-1968), fizician rus. Prof. univ. la Moscova. Specialist în fizică teoretică și magnetism, a emis, independent de L. Néel, ipoteza câmpului magnetic molecular negativ (1933). Contribuții la teoria particulelor elementare (teoria neutrinului), în mecanica cuantică și fizica corpului solid; a pus bazele hidrodinamicii cuantice (teoria superfluidității heliului lichid). Premiul Nobel pentru fizică (1962).
15. [DGS] landou s.n. cărucior, căruț, trăsurică, <pop.> cărucean, <înv.> trăsură de copii. Au cumpărat un landou pentru copil.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL