1. [DEX '09] LAMINĂ, lamine, s. f. 1. (Bot.) Limb (1). 2. Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 3. (Tehn.) Corp în formă de lamă sau de fir. – Din lat., engl. lamina.
2. [MDA2] lamină sf [At: NEGULICI / Pl: ~ne / E: lat lamina, it lamina] 1-2 (Rar) Lamă1 (1, 3). 3 (Bot) Limb. 4 Strat subțire care face parte din structura unei formațiuni anatomice. 5-6 (Teh) Corp în formă de lamă (1) sau de fir.
3. [DN] LAMINĂ s.f. 1. (Bot.) Partea lățită a unei frunze; limb. 2. Strat subțire care face parte din structura unei formații anatomice. [Cf. it., lat. lamina].
4. [MDN '00] LAMINĂ s. f. 1. limb (1). 2. strat subțire din structura unei formații anatomice. 3. (tehn.) corp în formă de lamă sau de fir. (< it., lat., engl. lamina)
5. [DOOM 3] lamină s. f., g.-d. art. laminei, pl. lamine
6. [DOOM 2] lamină s. f., g.-d. art. laminei, pl. lamine
7. [Petro-Sedim] lamine (sedim.), (engl.= lamina), subunități milimetrice ale stratelor, adesea cu forme lenticulare și dispoziție orizontală, oblică sau convolută, care intră în alcătuirea dep. sedimentare. L. se formează datorită variației de intensitate a unora dintre factorii care controlează procesul de sedimentare și este un element structural planar caracterizat prin „direcție și cădere”. L. pot fi: drepte, sigmoidale, tangențiale etc.
8. [DGS] lamină s.f. 1 (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „ de ”, care indică felul materialului) lamă. A înlocuit laminele ștergătoarelor de la parbrizul autovehiculului. Cutterul are lamina de oțel. 2 ascuțiș, lamă, limbă, pană, pânză, tăiș, <pop.> custură, gură, leafă2, plasă1, tăiuș, <înv. și reg.> ascuțit1, <reg.> cuțitură, <fig.> buză. Apucă securea de lamină. 3 (bot.) limb. Lamina este partea lățită a frunzei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL