1. [MDA2] lămbuitor sn [At: DAMÉ, T. 115 / Pl: ~oare / E: lămbui + -tor] (Îrg) Lambar (1).
2. [DLRLC] LĂMBUITOR, lămbuitoare, s. n. Lambar. – Pronunțat: -bu-i-.
3. [Scriban] lămbuitór n., pl. oare. Rîndea de lămbuit.
4. [DOOM 3] lămbuitor (pop.) (desp. -bu-i-) s. n., pl. lămbuitoare
5. [DOOM 2] lămbuitor (-bu-i-) s. n., pl. lămbuitoare
6. [DGS] lămbuitor s.n. 1 (tehn.; în dulgherie) lambar, lambă, <pop.> scobitor. Cu lămbuitorul se fasonează muchia scândurilor pentru a obține o adâncitură sau o scobitură care să permită îmbinarea lor. 2 (constr.; pop.) v. Ciubuc. Ciubucar. Lambar. Tipar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL