1. [MDA2] lămbuit1 sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: lămbui] (Îrg) 1-3 Lămbuire (1-3).
2. [MDA2] lămbuit2, ~ă a [At: DLR ms / Pl: ~iți, ~e / E: lămbui] (Reg) 1 Unit printr-o lambă (1). 2 Prelucrat cu lambarul.
3. [MDA2] lămbui vt [At: COD. SILV. 26 / Pzi: ~esc / E: lambă + -ui] 1[1] (Îvr) A uni două scânduri printr-o lambă (2). 2 A prelucra cu lambarul. 3 A face o lambă (1) de-a lungul marginii unei scânduri sau a unei piese de lemn ori metalice pentru a putea fi îmbinată cu o alta.
4. [DLRLC] LĂMBUI, lămbuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un lemn cu lambarul.
5. [Scriban] lămbuĭésc v. tr. (d. lambá). Scobesc ca să aĭbă lamba: scîndurĭ lămbuite.
6. [DOOM 3] lămbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiesc, 3 sg. lămbuiește, imperf. 1 lămbuiam; conj. prez. 1 sg. să lămbuiesc, 3 să lămbuiască
7. [DOOM 2] lămbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiesc, imperf. 3 sg. lămbuia; conj. prez. 3 să lămbuiască
8. [DGS] lămbui vb. IV. tr. (tehn.) a fălțui. A lămbuit țiglele pentru a permite îmbinarea lor.
9. [DAR] lămbui, lămbuiesc, vb. IV (reg.) 1. a face scobituri cu lambana. 2. a îmbuca, a împreuna două lemne.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL