1. [MDA2] lămbuire sf [At: I. APOLZAN, U. 15 / Pl: ~ri / E: lămbui] (Reg) 1 Unire a două scânduri printr-o lambă Si: (îrg) lămbuială (1), lămbuit1 (1). 2 Prelucrare cu lambarul Si: (îrg) lămbuială (2), lămbuit1 (2). 3 Practicare a unei lambe de-a lungul marginii unei scânduri sau a unei piese de lemn ori metalice pentru a putea fi îmbinată cu o alta Si: (îrg) lămbuială (3), lămbuit1 (3).
2. [MDA2] lămbui vt [At: COD. SILV. 26 / Pzi: ~esc / E: lambă + -ui] 1[1] (Îvr) A uni două scânduri printr-o lambă (2). 2 A prelucra cu lambarul. 3 A face o lambă (1) de-a lungul marginii unei scânduri sau a unei piese de lemn ori metalice pentru a putea fi îmbinată cu o alta.
3. [DLRLC] LĂMBUI, lămbuiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un lemn cu lambarul.
4. [Scriban] lămbuĭésc v. tr. (d. lambá). Scobesc ca să aĭbă lamba: scîndurĭ lămbuite.
5. [DOOM 3] lămbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiesc, 3 sg. lămbuiește, imperf. 1 lămbuiam; conj. prez. 1 sg. să lămbuiesc, 3 să lămbuiască
6. [DOOM 2] lămbui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lămbuiesc, imperf. 3 sg. lămbuia; conj. prez. 3 să lămbuiască
7. [DGS] lămbuire s.f. (tehn.) fălțuială, fălțuire, fălțuit. Prin lămbuire se execută falțuri la scânduri, țigle etc. pentru a permite îmbinarea lor.
8. [DGS] lămbui vb. IV. tr. (tehn.) a fălțui. A lămbuit țiglele pentru a permite îmbinarea lor.
9. [DAR] lămbui, lămbuiesc, vb. IV (reg.) 1. a face scobituri cu lambana. 2. a îmbuca, a împreuna două lemne.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL