1. [DEX '09] LĂCUITOR2, -OARE, lăcuitori, -oare, s. m. și f. Lucrător specializat în lucrări de lăcuire. [Pr.: -cu-i-] – Lăcui + suf. -tor.
2. [DEX '09] LĂCUITOR1, -OARE s. m. și f. v. locuitor.
3. [MDA2] lăcuitor2, ~oare smf vz locuitor
4. [MDA2] lăcuitor1 sn [At: DL / P: ~cu-i~ / Pl: ~i / E: lăcui1 + -tor] Persoană care lăcuiește1.
5. [DLRLC] LĂCUITOR1 s. m. v. locuitor.
6. [DLRLC] LĂCUITOR2, lăcuitori, s. m. Lucrător care se ocupă cu lăcuirea.
7. [DEX '09] LOCUITOR, -OARE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitor, -oare s. m. și f.] – Locui + suf. -tor.
8. [MDA2] locuitor, ~oare [At: PSALT. 52 / V: (înv) lăc~ / P: ~cu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: locui + -itor] 1-2 a (Înv) Care locuiește (1-2) undeva Si: (înv) locuit (4-5). 3 a (Îvr) Care trăiește în concubinaj Si: (îvr) locuit (5). 4 smf Persoană care are domiciliul într-un loc determinat. 5 smf (Pex) Persoană din populația Terrei.
9. [DLRLC] LOCUITOR, -OARE, locuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care locuiește într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc. Caut în acest București de un milion de locuitori un om să mă asculte. C. PETRESCU, C. V. 152. Vreu... ca tot locuitorul să fie reprezentant al națiunii. ALECSANDRI, T. I 232. – Variantă: lăcuitor (RUSSO, O. 78) s. m.
10. [Șăineanu, ed. VI] locuitor m. cel ce locuiește într’o țară, într’un oraș.
11. [Scriban] locuitór, -oáre s. Care locuĭește: locuitoriĭ unuĭ oraș, uneĭ țărĭ, uneĭ insule.
12. [DOOM 3] lăcuitor (desp. -cu-i-) s. m., pl. lăcuitori
13. [DOOM 2] lăcuitor (-cu-i-) s. m., pl. lăcuitori
14. [DOOM 3] locuitor (localnic) (desp. -cu-i-) s. m., pl. locuitori
15. [DOOM 2] locuitor (-cu-i-) s. m., pl. locuitori
16. [DGS] locuitor, -oare s.m., s.f., adj. I s.m., s.f. 1 <înv.> locaș2, sălășluitor, <fig.> suflet. Orașul New York are o populație de peste 8 milioane de locuitori. 2 (la pl. locuitori) populație, <înv. și reg.> poporime, <înv.> locuitorime, poporație, public. Locuitorii Terrei trebuie protejați de războaie. II adj. (înv.; despre oameni) v. Trăitor. Viețuitor.
17. [DAS] LOCUITOR. Subst. Locuitor, cetățean; localnic, băștinaș, autohton, indigen, aborigen, (livr.), pămîntean. Muntean, plăieș; cîmpean; pădurean. Orășean, citadin, tîrgoveț; orășenime (rar), tîrgovețime. Sătean, țăran; țărănime. Mărginaș, mărginean (înv. și reg.). Mahalagiu; mahala. Străin, venetic (adesea peior.), imigrant, emigrant, emigrat. Compatriot, simpatriot (grecism înv.), concert, consătean. Vecin, megieș (pop.), vecinătate, megieșie (înv. și pop.). Populație, poporație (înv.), poporime (înv. și reg.). Adj. Cetățenesc. Localnic, băștinaș, de baștină, autohton, indigen, aborigen (livr.), pămîntean, pămîntesc, pâmîntenesc (înv.). Orășenesc, citadin, urban; sătesc, țărănesc. Mărginaș, mărginean (înv. și reg.). Străin, venetic adesea peior.), emigrant, imigrant. Vecin, megieș (pop.). Vb. A locui, a sta, a ședea, a trăi, a sălășlui (pop.); a se stabili, a se statornici, a se instala, a se aciua, a se aciola (rar), a se pripăși, a se oploși, a se adăposti, a-și găsi locul, a-și afla locul. A popula, a locui (înv.), a coloniza. A fi de loc din..., a se trage din..., a fi din partea locului. A se învecina, a fi vecin, a se megieși (înv. și reg.), a se mărgini. A se orășeniza (rar); a se urbaniza. Adv. Cetățenește; orășenește; țărănește. V. localitate, locuire, națiune.
18. [DRAM 2021] lăcuitór, lăcuitori, (lăcuitoriu), s.m. (arh.) Locuitor: „Eu, robul lui Dumnezeu, popa Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu întracest sat...” (după Dariu Pop, 1938: 79; doc. din 1798). – Din locui / lăcui + suf. -tor.
19. [DRAM 2015] lăcuitor, lăcuitori, (lăcuitoriu), s.m. – (arh.) Locuitor: „Eu, robul lui Dumnezeu, popa Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu într’acest sat...” (Săsar, 1798; cf. Dariu Pop, 1938: 79). – Din locui / lăcui + suf. -tor.
20. [DRAM] lăcuitor, -i, (lăcuitoriu), s.m. – (pop.) Locuitor: „Eu, robul lui Dumnezeu, popa Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu într’acest sat...” (Săsar, 1798; cf. Dariu Pop 1938: 79). – Din locui / lăcui + -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL