1. [DEX '09] LĂCUIT, -Ă, lăcuiți, -te, adj. Vopsit cu lac2, acoperit cu un strat de lac2. – V. lăcui.
2. [MDA2] lăcuit2, ~ă a [At: AGÂRBICEANU, A. 113 / Pl: ~iți, ~e / E: lăcui1] (D. obiecte sau d. materialul din care sunt confecționate) Acoperit cu un strat de lac2.
3. [MDA2] lăcuit1 sn [At: DLR ms / Pl: ~uri / E: lăcui1] Lăcuire.
4. [DLRLC] LĂCUIT, -Ă, lăcuiți, -te, adj. Vopsit cu lac, acoperit cu un strat de lac. Pe masa dreptunghiulară... erau cupele de tot felul din care nu se bea și o tavă de lemn lăcuit, roșie, pe care erau în permanență două chisele de cleștar. CAMIL PETRESCU, O. II 216.
5. [DEX '09] LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac2, a vopsi cu lac2 (suprafața unui obiect). – Lac2 + suf. -ui.
6. [MDA2] lăcui1 vt [At: SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758 / Pzi: ~esc / E: lac2 + -ui] 1 A aplica un strat de lac2 pe suprafața unui obiect.
7. [DLRLC] LĂCUI, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A vopsi cu lac. Alții îl cară [materialul] mai departe, pentru a fi turnat în tipare, modelat, uscat, lăcuit. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2758.
8. [Scriban] 2) lăcuĭésc v. tr. Daŭ (acoper) cu lac: pele lăcuită.
9. [DOOM 3] lăcui (a ~) (a da cu lac) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, 3 sg. lăcuiește, imperf. 1 lăcuiam; conj. prez. 1 sg. să lăcuiesc, 3 să lăcuiască
10. [DOOM 2] lăcui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiesc, imperf. 3 sg. lăcuia; conj. prez. 3 să lăcuiască
11. [Argou] lăcuit, -ă, lăcuiți, -te adj. (intl.) 1. arestat. 2. bătut.
12. [Argou] lăcui, lăcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a bate.
13. [DGS] lăcuit1 s.n. lăcuire.
14. [DGS] lăcuit2, -ă adj. I (despre mobilier, obiecte etc.) ripolinat. Pe terasă are o măsuță și câteva scaune lăcuite. II (arg.) 1 (despre ființe) v. Bătut2. Lovit. 2 (jur.; despre oameni) v. Arestat2. Deținut. Încarcerat. Închis. Întemnițat. Reținut.
15. [DGS] lăcui vb. IV. tr. I (compl. indică mobilier, picturi în ulei etc.) a vernisa. Au lăcuit mobila din sufragerie pentru a-i da luciu. A lăcuit câteva picturi pentru a proteja culorile și a le da strălucire. II (arg.) 1 (compl. indică ființe) v. Atinge. Bate. Lovi. 2 (jur.; compl. indică oameni) v. Aresta1. Deține. Încarcera. Închide. Întemnița. Reține.
16. [DRAM 2021] lăcuí, lăcuiesc, v.i. (dial.) A locui: „Leacu meu e pă vârvuri, / Lăcuiește-n decunguri” (Papahagi, 1925: 187). – Din magh. lakni „după loc” (Cihac, după DER); var. a lui locui (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL