1. [DEX '09] LOCUINȚĂ, locuințe, s. f. Loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu. [Var.: (înv.) lăcuință s. f.] – Locui + suf. -ință.
2. [MDA2] locuință sf [At: MARDARIE, L. 141/7 / V: (înv) lăc~ / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: locui + -ință] 1 Construcție în care trăiește cineva Si: casă, domiciliu. 2 (Rar) Loc unde este stabilit cineva. 3 Domiciliere. 4 (Rar) Mormânt. 5 (Nob) Tărâm de după moarte. 6 (Pex) Adăpost al animalelor Si: cuib, culcuș, vizuină.
3. [DLRLC] LOCUINȚĂ, locuințe, s. f. Casă, apartament, încăpere unde locuiește cineva. V. adăpost. Ieși să grăbească pregătirea locuinței pentru noapte. DUMITRIU, N. 131. Locuința părintească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de țară. CĂLINESCU, E. 49. Își schimba locuința des. VLAHUȚĂ, O. AL. II 18. ◊ Fig. O lume întreagă mișună pe puntea acelor locuințe plutitoare. BART, E. 330. – Variantă: (învechit) lăcuință (KOGĂLNICEANU, S. 4) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] locuință f. loc sau casă de locuit.
5. [Scriban] locuínță f., pl. e (d. locuĭesc). Domiciliŭ, locu saŭ casa în care locuĭeștĭ.
6. [DEX '09] LĂCUINȚĂ s. f. v. locuință.
7. [MDA2] lăcuință sf vz locuință
8. [DCR2] locuință-tip s. f. (constr.) Locuință alcătuită după același plan cu altele ◊ „Ministerul Industriei Materialelor de Construcții a inițiat un interesant experiment, constând în construirea unei locuințe-tip pentru inginerii și cadrele tehnice ale cooperativei [...] Ea este clădită din prefabricate, materiale de construcție noi, cu însușiri termoizolante și termoacustice superioare.” Sc. 4 X 71 p. 2 (din locuință + tip)
9. [DOOM 3] locuință s. f., g.-d. art. locuinței; pl. locuințe
10. [DOOM 2] locuință s. f., g.-d. art. locuinței; pl. locuințe
11. [DGS] locuință s.f. I 1 adăpost, așezare, casă1, cămin, domiciliu, sălaș, <astăzi poetic> vatră, <pop.> gazdă, oploșeală, <înv. și reg.> odihnă, <reg.> acioală, aciuaș, cortel2, olej, sălașnă, stătut1, stăuină, <înv.> adăposteală, coperământ, locaș1, loc de lăcuită, locuire, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezământ1, șezut, umbrar, vistier2, <fig.> bârlog, cuib, cuibar, culcuș, vizuină, <fig.; livr.> penați, <fig.; înv. și pop.) ușă, <fig.; fam.> temei, <arg.> gogoașă. Cei doi soți doreau să aibă și ei o locuință a lor. 2 locuință lacustră = locuință palustră = așezare lacustră, palafită, <rar> colibă lacustră. Locuințele lacustre sunt ridicate, pe stâlpi, la marginea sau în mijlocul unui lac; locuință parohială = casă parohială (v. casă1), <la catolici> prezbiteriu. În locuința parohială se află domiciliul și cancelaria parohului. 3 (în concepțiile relig.; înv. și pop.) v. Locaș1. 4 (înv. și pop.) locuință eternă = locuință ultimă v. Groapă. Loc de veci. Locaș de veci (v. locaș1). Mormânt. Sepulcru. 5 (relig.; înv.) locuință sfântă v. Biserică. Casa Domnului (v. casă1). Casa lui Dumnezeu (v. casă1). Locaș de cult (v. locaș1). Locaș de închinare (v. locaș1). Locaș de rugăciune (v. locaș1). Locaș dumnezeiesc (v. locaș1). Locaș sfânt (v. locaș1). 6 (înv.) v. Bârlog. Cuib. Culcuș. Sălaș. Vizuină. 7 (înv.) v. Reședință. Rezidență. Sediu. 8 (înv.) v. Domiciliere. Locuire. Ședere. Viețuire. 9 (înv.) v. Așezare. Fixare. Instalare. Oprire. Stabilire. Stabilizare. Statornicire. II (jur.; înv.) v. Coabitare. Coabitație. Conviețuire. Trai. Viață. Viețuire.
12. [DAS] LOCUINȚĂ. Subst. Locuință, locaș (rar), domiciliu, casă, căsuță (dim.), căscioară, căsișoară (rar), căsulie (rar), căsoaie (augm.), adăpost, acioală (rar), sălaș (pop.), cămin (fig.), penați (fig., livr.). Vilă. Conac. Castel, palat, palută (reg., înv.). Clădire, imobil, bloc, blochaus (rar), bloc-turn, zgîrie-nori. Cămin (studențesc); internat; cazarmă. Azil, orfelinat. Hotel, motel, camping, cabană. Colibă, budă (reg.), comarnic, surlă, cocioabă, tîroagă (reg.), coștoroabă (rar), magherniță, hardughie, șandrama, chichineață (fam.), baracă, bojdeucă (reg.), bujdă (reg.), otac (reg.), coșmagă (reg.), coșmelie (reg.), colnă (reg.), izbă, bordei, bordeiaș (dim.). Palafită, locuință palustră, locuință lacustră. Apartament; garsonieră; mansardă. Spațiu locativ. Vb. A locui, a domicilia; a sta; a se stabili, a(-și) avea domiciliul. V. construcție, încăpere, locuire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL