1. [MDA2] lăcomit, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~iți, ~e / E: lăcomi] (Rar) 1 (D. oameni) Lacom. 2 (Înv; d. preț) Mare.
2. [DLRLC] LĂCOMIT, -Ă, lăcomiți, -te, adj. (Rar) Lacom, hrăpăreț, profitor. Lacrimile lor ar fi fost în stare să nască altă pădure, Dacă nu se găseau hoți lăcomiți și p-astea să le fure. VINTILĂ, O. 26.
3. [DLRM] LĂCOMIT, -Ă, lăcomiți, -te, adj. (Rar) Lacom, hrăpăreț. – V. lăcomi.
4. [DEX '09] LĂCOMI, lăcomesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pofti ceva cu lăcomie; a râvni la ceea ce aparține altuia. ♦ Refl. A se lăsa cuprins, stăpânit de lăcomie, a se arăta necumpătat. – Din lacom.
5. [MDA2] lăcomi [At: CORESI, EV. 52 / V: (reg) loc~, locomni / Pzi: ~mesc / E: slv лакомитисѧ] 1-2 vri A pofti ceva cu lăcomie. 3-4 vri A râvni la ceva ce aparține altcuiva. 5-6 vri A fi cuprins de o dorință nestăpânită de a acapara cât mai mult Si: aviditate. 7 vr A se arăta fără cumpătare. 8-9 vi (Reg) A râvni (la dragostea sau) la favoarea cuiva. 10 vi (Reg) A simți o atracție puternică față de cineva. 11 vi (Reg; îe) A-i ~ (cuiva) ochii A-și manifesta, prin privire, dorința fizică provocată de vederea cuiva.
6. [MDA2] locomi v vz lăcomi
7. [DEX '98] LĂCOMI, lăcomesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pofti ceva cu lăcomie; a râvni la ceea ce aparține altuia. ♦ Refl. A se lăsa cuprins, stăpânit de lăcomie, a se arăta fără cumpătare. – Din lacom.
8. [DLRLC] LĂCOMI, lăcomesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau de propoziții secundare cu verbul la conjunctiv) A pofti cu lăcomie, a rîvni la ceea ce aparține altuia, a jindui. Nu vă mai mulțumiți cu ce v-a dat dumnezeu și vă lăcomiți la averea altora! REBREANU, R. I 271. Strîmbătatea care se lăcomește la bunul altuia. RUSSO, O. 28. Lăcomit-am, lăcomit, Lăcomit la șase boi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181.
9. [Șăineanu, ed. VI] lăcomì v. 1. a fi lacom; 2. fig. a pofti: strâmbătatea care lăcomește la bunul altuia BĂLC.
10. [Scriban] lăcomésc (mă) v. refl. (vsl. lakomiti sĕ). Mă răped cu lăcomie, poftesc tare: nu te lăcomi la nimica!
11. [DOOM 3] !lăcomi (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă lăcomesc, 3 sg. se lăcomește, imperf. 1 sg. mă lăcomeam; conj. prez. 1 sg. să mă lăcomesc, 3 să se lăcomească; imper. 2 sg. afirm. lăcomește-te; ger. lăcomindu-mă
12. [DOOM 2] lăcomi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcomesc, imperf. 3 sg. lăcomea; conj. prez. 3 să lăcomească
13. [IVO-III] lăcomesc, -meam 1 imp.
14. [DGS] lăcomit, -ă adj. (rar) 1 (despre ființe; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „la”, „după”) v. Avid. Insațiabil. Lacom. Mâncăcios. Nesătul. Nesățios. Pofticios. Vorace. 2 (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „de”, „după”) v. Ahtiat. Aprig. Avid. Cupid. Hrăpăreț. Lacom. Neîndestulat. Rapace.
15. [DGS] lăcomi vb. IV. refl. (despre oameni) 1 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. „la” sau de prop. introduse prin conj. „să”, „de”) a se ahtia, a jindui, a râvni, a tânji, <înv.> a zavistui. Se lăcomește la averea unui unchi. 2 (pop. și fam.) <pop. și fam.> a se scumpi, a se zgârci2, <pop.; deprec.> a se calici, a se pungi. Mai lasă din preț! Nu te mai lăcomi atâta!
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL