1. [DEX '09] LĂCĂTUȘ, lăcătuși, s. m. Meșteșugar, lucrător care face sau repară lacăte, broaște, chei etc. sau care efectuează operații de ajustare, de asamblare etc. a pieselor mecanice. – Din magh. lakatos.
2. [MDA2] lăcătuș sm [At: DEX / Pl: ~i / E: mg lakatos] 1 Lucrător care confecționează lacăte, chei etc. 2 Muncitor care realizează operații de decupare, de ajustare sau de asamblare a pieselor mecanice.
3. [DLRLC] LĂCĂTUȘ, lăcătuși, s. m. Meșter fierar sau mecanic care face sau repară lacăte, broaște, încuietori, chei etc. Pune p-un lăcătuș singur într-o pivniță și zi-i să-ți facă o încuietoare. NEGRUZZI, S. III 406. ♦ Lucrător calificat care efectuează operații de asamblare sau de ajustare a pieselor metalice.
4. [DCR2] lăcătuș-garaj s. m. 1977 Lucrător specializat în lucrări de lăcătușerie auto v. desfacere-transport (din lăcătuș [de] garaj)
5. [DCR2] lăcătuș-montator s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare ◊ „Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...]” Sc. 17 XI 63 p. 1 (din lăcătuș + montator)
6. [DCR2] lăcătuș-sculer s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la confecționarea sau la repararea sculelor ◊ „P.I., lăcătuș-sculer din R.P. Ungară, este inventatorul unei mașini de șlefuit pneumatice.” Sc. 3 III 62 p. 4 (din lăcătuș + sculer; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 233; DTP)
7. [DCR2] lăcătuș-sudor s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la sudură ◊ „Lăcătuș-sudor, calificat, caută Administrația bazelor sportive școlare.” I.B. 20 VI 61 p. 4 (din lăcătuș + sudor)
8. [Șăineanu, ed. VI] lăcătuș m. meșter de lacăte.
9. [Scriban] lăcătúș m. (ung. lakatos, de unde și rut. lokotóš). Acela care știe să facă lacăte, broaște, balamale ș. a.
10. [DOOM 3] lăcătuș s. m., pl. lăcătuși
11. [DOOM 2] lăcătuș s. m., pl. lăcătuși
12. [DE] LĂCĂTUȘU, Constantin (n. 1961, Piatra-Neamț), alpinist român. Primul român care a urcat pe vf. Everest (1995); a escaladat și vf. Broad Peak de 8.047 m (1992). Ascensiuni pe Kilimanjaro, Aconcagua, McKinley. Trofeul „Fair-play” (1994) al Comitetului Olimpic Român pentru participarea la acțiuni de salvare în Himalaya.
13. [DGS] lăcătuș s.m. <înv. și reg.> lăcătar, lăcătușar, <reg.> șloasăr. A învățat meseria de lăcătuș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL