1. [DEX '09] LĂCĂȚEL, lăcățele, s. n. Diminutiv al lui lacăt. – Lacăt + suf. -el.
2. [MDA2] lăcățel sn [At: DEX / Pl: ~e / E: lacăt + -el] 1-2 (Șhp) Lacăt (1) (mic).
3. [DLRLC] LĂCĂȚEL, lăcățele, s. n. Diminutiv al lui lacăt. Lăcățelul atîrna. PĂSCULESCU, L. P. 198.
4. [DOOM 3] lăcățel s. n., pl. lăcățele
5. [DOOM 2] lăcățel s. n., pl. lăcățele
6. [DGS] lăcățel s.n. <pop.> lăcătuț. A încuiat geamantanul cu un lăcățel.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL