1. [DEX '09] LABORIOS, -OASĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.
2. [MDA2] laborios, ~oasă [At: SPIC. I (1841), 282/10 / P: ~ri-os / Pl: ~oși, ~oase / E: lat laboriosus, fr laborieux] 1-2 smf, a (Persoană) care lucrează mult Si: activ, harnic, muncitor, sârguincios. 3 a (D. realizări, creații) Care necesită multă muncă. 4-5 av, a (În legătură cu acțiunile oamenilor) (Într-un mod) care presupune mare încordare, efort. 6 a (Rar) Contrafăcut.
3. [DLRLC] LABORIOS, -OASĂ, laborioși, -oase, adj. 1. Care cere multă muncă, care necesită o mare încordare, trudă și osteneală. Întreprind o călătorie îndelungată, laborioasă și mai fantastică decît în orice basm. BOGZA, C. O. 109. Un latinist, a cărui îndeletnicire... laborioasă era să cerceteze fiecare cuvînt romînesc. IBRĂILEANU, SP. CR. 141. Traduceți în opere nimerite acele studii laborioase și acele îmbietoare întipăriri. ODOBESCU, S. II 244. 2. Care lucrează mult și cu tragere de inimă, căruia îi place munca. A deschide tuturor bărbaților laborioși și cu cunoștințe o cale lesnicioasă spre a înavuți limba cu opere de o mare valoare literară. ODOBESCU, S. II 354. – Pronunțat: -ri-os.
4. [MDN '00] LABORIOS, -OASĂ adj. 1. harnic, muncitor. 2. care necesită multă muncă, osteneală. ◊ (despre stil) greoi. (< fr. laborieux, lat. laboriosus)
5. [Șăineanu, ed. VI] laborios a. 1. care lucrează mult, căruia îi place a munci: școlar laborios; 2. care reclamă muncă mare, penibil: întreprindere laborioasă.
6. [Scriban] *laboriós, -oásă adj. (lat. laboriosus, d. labor, muncă, lucru). Care se face cu multă muncă: întreprindere laborioasă. Harnic, ĭubitor de muncă: elev laborios. Adv. Cu multă muncă: digestiunea se face laborios.
7. [DOOM 3] laborios (desp. -ri-os) adj. m., pl. laborioși; f. laborioasă, pl. laborioase
8. [DOOM 2] laborios (-ri-os) adj. m., pl. laborioși; f. laborioasă, pl. laborioase
9. [DGS] laborios, -oasă adj. 1 (despre oameni) activ, harnic, industrios, muncitor, neobosit, neostenit, sârguincios, sârguitor, silitor, străduitor, vrednic, zelos, <astăzi rar> strădalnic, <rar> experient, lucrător, spornic, <înv. și pop.> ostenitor, <fam.> iute, <înv. și reg.> ergolaș, lucroi, osârdios, osârduitor, <reg.> abătător, baur, iruc, iutegan, pogan, porav, robaci, sârnic2, vârlav, <înv.> diligent, lucrăreț, neleneș, nelenevos, nepregetat, nepregetător, nevoitor, osârdnic, râvnaci, râvnitor, <fig.; înv.> neadormit. Colegii l-au ales șef de echipă pentru că este o persoană laborioasă. 2 (despre acțiuni, fapte etc. ale oamenilor) anevoie, anevoios, dificil, greu, <livr.> dificultos, <rar> penibil, <pop.> ostenitor, <înv. și reg.> ostenicios, <reg.> belaliu, <înv.> nevoincios, nevoios. Munca pe care trebuie să o facă este laborioasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL