1. [DEX '09] LABIAT, -Ă, labiați, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cu tulpina în patru muchii, cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. labié.
2. [MDA2] labiat, ~ă [At: BARASCH, I. N. 138/18 / P: ~bi-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr labié] 1 a (D. corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. 2 a (D. plante) Care are corola și caliciul labiat (1). 3 sf (Lpl) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse. 4 sf (Șls) Plantă care face parte din familia labiate (3).
3. [DEX '98] LABIAT, -Ă, labiați, -te, adj. (Despre corole și calicii) Care are forma unei pâlnii cu marginea tăiată în doi lobi principali, așezați unul deasupra altuia ca niște buze. ♦ (Despre plante) Care are corola și caliciul de forma definită mai sus. ♦ (Substantivat, f. pl.) Familie de plante dicotiledonate cu frunze opuse și cu flori în inflorescențe compuse; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -bi-at] – Din fr. labié.
4. [DLRLC] LABIAT, – Ă, labiați, -te, adj. (Despre corole și calicii) Care este în formă de pîlnie cu doi lobi, așezați unul deasupra altuia, ca niște buze. ♦ (Substantivat, f. pl.) Familie de plante monocotiledonate, cu frunze opuse și flori în inflorescențe compuse. Labiatele sînt bine reprezentate în flora, mediteraneană. – Pronunțat: -bi-at.
5. [DN] LABIAT, -Ă adj. (Bot.; despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labium). // s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, gamopetale cu corolele bilabiate; (la sg.) plantă din această familie. [< germ. Labiaten, cf. fr. labié].
6. [MDN '00] LABIAT, -Ă I. adj. (despre corolă, caliciu) prevăzut cu labii. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, gamopetale, erbacee sau semiarbuști, cu corolele bilabiate. (< fr. labié/es/)
7. [Șăineanu, ed. VI] labiat a. se zice de florile ale căror petale sunt în formă de buze. ║ labiate f. pl. familie de plante monocoțiledoane.
8. [Scriban] *labiát, -ă adj. (fr. labié, d. lat. lábium, buză). Bot. A căruĭ corolă are doĭ lobĭ în formă de buze: plante labiate (minta, rosmarinu ș. a.). S. f., pl. e. O labiată.
9. [DOOM 3] labiată (desp. -bi-a-) s. f., g.-d. art. labiatei; pl. labiate
10. [DOOM 2] labiată (-bi-a-) s. f., g.-d. art. labiatei; pl. labiate
11. [DOOM 3] labiat (desp. -bi-at) adj. m., pl. labiați; f. labiată, pl. labiate
12. [DOOM 2] labiat (-bi-at) adj. m., pl. labiați; f. labiată, pl. labiate
13. [DE] LABIÁT, -Ă (< fr.; {s} lat. labia „buze”) adj., s. f. 1. Adj. (Despre corolă, caliciu) Prevăzut cu o prelungire (labiu). 2. S. f. (la pl.) Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau semiarbuști, bogate în uleiuri eterice, cu tulpina în patru muchii, cu frunze opuse, cu flori bilabiate, entomofile și cu fructe tetrachene. Unele specii de l. sunt plante aromatice (rozmarinul, busuiocul), uleioase (perila), medicinale și melifere (ex. levănțica, izma, talpa gâștei, salvia), altele sunt buruieni (ex. urzica-moartă, jaleșul).
14. [DGS] labiată s.f. (bot.) labiacee, lamiacee. Levănțica, menta și busuiocul sunt labiate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL